Ne-am dat cu vestul, ne-am dat cu americanii, important este sa nu facem un romanism si sa ne p…m dincotro bate crivatul

Am avut recent, total intamplator, doua trairi diferit. Am prins, total intamplator, un discurs al presedintelui rus, discurs in care acuza America de ridicarea unui zid virtual intre Rusia si Europa de Vest. Si nu pot spune ca, din perspectiva nationalistului rus, nu i-as da dreptate. Apoi, la interval de cateva minute, am ajuns, zapand pe Facebook, la probabil cel mai…(inca mai caut cuvantul potrivit, cert este ca articolul respectiv mi-a reconfirmat perspectiva)…editorial pe care l-am citit in ultima vreme. Va invit sa aveti rabdarea sa vizualizati cele 12 minute ale presedintelui Putin cat si deschiderea de a intelege editorialul domnului Baconschi.

Dupa ce am savurat ambele materiale ma gandeam, asa, de unul singur, la comunism, la acest razboi rece economic si unde duce acest drum. Ma gandeam la comunism si la apropierea Romaniei de SUA (mai corect ar fi a SUA fata de Romania), la extinderea granitei UE/NATO pana la Prut si la faptul ca inca mai aud ca Ceausescu a facut multe lucruri bune.

Nu spun ca nu a facut. Trec mereu pe langa ele si ma minunez ca inca mai rezista poduri, cladiri si mentalitati cladite cu zeci de ani inainte de executia din decembrie. Dar incerc sa le reamintesc tuturor acelora ce sustin acest lucru. Uneori incerc sa imi reamintesc mie insumi, care a fost pretul. Si, oricate lucruri bune ar fi construit, nu pot sa nu ma gandesc la un ceas stricat ce arata ora potrivita de doua ori pe zi. Timpul trece, ceasul este blocat mereu la aceeasi ora. Si cand ora il prinde din urma, timpul este cel potrivit. Dar pentru putin timp. Cam asa au fost si lucrurile bune facute de regimul comunist. Spun „regimul comunist” si nu „Ceausescu” intrucat mi se pare nedrept sa ii aloc unui singur om mierea si fierea. Cam asa a aratat comunismul. Pentru cei care treceau pe langa ceasul stricat la ora potrivita, lucrurile pareau normale. Totul parea facut la timp. Pentru ceilalti, ei bine, nu prea mai era timp.

Si gandul m-a dus iarasi la faptul ca Putin a avut un discurs extrem de coerent, de logic si de acuzator. Pe scurt, daca nu ati avut rabdare sa urmariti, intreba „audienta” de ce lumea acuza Rusia pentru lucruri pe care inclusiv America le-a facut sau inca la mai face la un nivel mult mai mare. Vezi Crimeea, Ucraina sau interventia din Siria. Din tot discursul, finalul mi-a deschis o perspectiva la care nu ma gandisem: cu toate sanctiunile economice impuse unui stat, daca nu il pui in genunchi, nu faci decat sa il ajuti sa devina mai puternic. Cu toate sanctiunile impuse Rusiei, economia rusa a scazut cu doar 25%, conform spuselor lui Putin. Si, cu toate sanctiunile impuse Rusiei, Rusia va trebui sa isi creeze o piata solida, in care sa foloseasca eficient resursele. Si daca export nema, import nema, bani la popor nema, posibil sa vedem o suplimentare a bugetului armatei. Ca doar n-o sa stai pe mormanul de bani ori resurse fara sa faci nimic, nu?

Cert este ca toata aceasta situatie imi pare drept o incoltire a Rusiei, o incoltire in care partenerul strategic, China, nu se aude. Si nici scutul antiracheta din Romania sau Polonia nu ajuta la o normalizare a situatiei. Dar parca nici fara el nu m-as vedea. In concluzie, lucrurile sunt simple: ne-am dat cu vestul, ne-am dat cu americanii, important este sa nu facem un romanism si sa ne p…m dincotro bate crivatul. Pentru ca discursul lui Putin are o pilda cu ursul din taigaua siberiana…

Acest articol a fost citit de 960 persoane.

Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *