Inundatiile recente, aur pentru asiguratori?

viitura

Calamitatile de zilele trecute din sudul Romaniei vor constitui o proba de foc pentru societatile de asigurari din Romania. Case inundate si, in cazuri destul de izolate, daramate sau chiar luate de ape. In judetul Arges am vazut ce ravagii poate face cu adevarat natura. In Valcea am fost martori la cum pot fi luate casele de viitura.

In atare conditii, pe fondul inundatiilor aproape anuale din tara noastra, se pune problema necesitatii unei asigurari macar impotriva inundatiilor. Daca nu pentru toti, macar pentru cei care se afla in zone inundabile sau in vecinatatea unor rauri cunoscute cu probabilitate ridicata de viitura. Trecand peste necesitatea sau obligativitatea unei asigurari, ajungem la cea mai spinoasa dintre probleme: despagubirea celor asigurari.

In virtutea inertiei, atunci cand s-au trezit cu apa in casa, majoritatea oamenilor au inceput sa caute tot felul de metode sa o scoata sau sa devieze puhoaiele. Foarte putini s-au gandit sa scoata aparatul foto sau telefonul si sa traga o serie de cadre care sa constituie drept proba in solicitarea de despagubire. Si cei care si-au dat seama cateva zile mai tarziu din pacate nu mai aveau ce sa pozeze.

Majoritatea celor cu care am discutat sunt de parere ca oricum nu vor fi despagubiti. Si chiar daca vor fi despagubiti, acolo unde nu exista daune majore, sumele vor fi destul de mici, daca nu chiar ridicole. Chiar si asa, orice “recompensa” poate fi mai buna decat nimic. Dar cum nimeni nu s-a gandit la a fotografia inundatia, “nimic” s-ar putea sa fie singura optiune valabila pentru societatea de asigurari si pentru asigurat.

Presupunand ca majoritatea celor care au fost victimele inundatiilor au asigurari valabile si vazand case care au fost distruse in intregime de ape, nu imi ramane decat sa ma intreb daca nu cumva vom asista la un nou circ mediatic. Circ in care vom vedea oameni nemultumiti pentru ca societatea de asigurari le-a respins cererea sau circ in care anumite societati poate nu dispun de fondurile necesare pentru despagubiri. Desi varianta din urma este putin probabila, chiar si asa vor fi zguduite destul de sanatos din punct de vedere financiar. Sau poate ca sunt chiar fericite respectivele societati. Pentru ca, cel putin pentru o societate nou infiintata sau nou intrata pe piata, nimic nu este mai recomandat decat sa despagubeasca sau clientii lor sa indeplineasca criteriile pentru consemnarea unei daune. De ce? Poate ca veti considera aberant, dar despagubirea pentru o societate de asigurari reprezinta cea mai buna reclama. Si cel mai bun prilej de a multumi un client, care la randul lui sa duca vorba mai departe.

Asa cum despre anumite societati de asigurari auto “umbla” vorba ca nu fac despagubiri, asa umble si despre cele care se ocupa de imobile.  Si de bine, si de rau. Asa ca, inainte sa va resemnati si sa nu solicitati o despagubire pe motiv ca nu va vor fi acordate drepturile banesti, ganditi-va de doua ori. S-ar putea sa fiti suprinsi de cat de operativi si de dornici sunt sa va acopere evenimentul asigurat. Si cel mai important, nu judecati asigurarile imobilelor voastre asa cum judecati asigurarile auto.

Si reversul medaliei, in ciuda inundatiilor pe care nimeni nu si le doreste? S-ar putea ca, intr-un final, oamenii sa inteleaga importanta unei asigurari. De orice fel este ea. Pentru ca majoritatea dintre noi nu apelam la o asigurare din simplul motiv ca “nu ni se poate intampla tocmai noua”. Dar evenimentele recente ne arata ca ni se poate intampla chiar si noua. Si atunci inundatiile devin cea mai buna reclama pentru societatile de asigurari.

Domnilor ziaristi….declarati,va rog,sursa :)

citati-sursa-domnilor

Citarea sursei este importanta din doua puncte de vedere: in primul rand pentru a credita persoana sau institutia care a prezentat initial subietul si, in al doilea rand, pentru a te delimita de eventualele erori ce pot aparea in text sau poza. Atunci cand citezi o sursa exista probabilitatea sa nu ai cum sa verifici informatia, motiv pentru care mergi pe informatiile oferite si le preiei ca fiind veridice. Si tocmai atunci este cel mai bine sa citezi sursa, pentru ca, in situatia in care informatia se dovedeste a fi neconforma, tu esti absolvit de aproape orice vina.

Avem doua publicatii ce au preluat poza cu podul rupt din judetul Arges, com. Babana. Insa doar una a indicat sursa informatiilor oferite cat si a fotografiei. Felicitari Bitpress.ro si un mare “NU” pentru Curierul Zilei. Ai zice ca atata vechime si experienta in presa locala ar fi trebuit sa invete deja ce inseamna o sursa. Ma amuza sa vad cum o publicatie online respecta normele deontologice, pe cand cel mai mare ziar din Pitesti uita sa o faca.

Trecand peste relatiile de prietenie, care sper sa se pastreze in cadrul ambelor publicatii, intervin o serie de probleme. Si poate cea mai spinoasa dintre ele, daca poza a fost trucata? Desi cred ca v-ati informat inainte de a fi fost preluata poza si informarea. In plus, la cate poze si filmari au circulat pe facebook aseara si in aceasta diminata, nici nu stiu daca mai ai nevoie de surse, fotoreporteri sau oameni care sa se deplaseze atunci cand avem de-a face cu astfel de calamitati. Omul devine ziarist si orice comunitate devine ziar.

Auzeau o voce, habar n-aveau cine canta si, dintr-o data….. MINUNEEEE. “E un om frate!”

guta1

Ati observat ca majoritatea cantaretilor din muzica usoara au niste nume care se respecta si care te respecta si pe tine? Asa cum niciunul dintre cei care canta manele nu si-a luat un nume de scena normal. Toate sunt hiperbolizate, umflate, bombate, minunate. Nu cred ca veti vedea un Smiley, Velea sau Connect-R cu maneaua-n gura.

Adi Minune. Este o minune ca a ajuns la microfon si ca il vedeau mesenii pe la nunti. Adica auzeau o voce, habar n-aveau cine canta si, dintr-o data….. MINUNEEEE. “E un om frate!” isi spuneau mesenii dandu-si coate. Cred ca de aici i-a ramas numele de scena.

Vali Vijelie. La el nu sunt curios cum de i-a ajuns aceasta porecla. Singura curiozitate este cum de nu si-a spus Vali Patru Vanturi? Ar fi fost mai haios si imi dadeam si eu cu usurinta seama de unde ii vine numele de scena. Asa pot doar sa imi imaginez ca face curent sau ca toti inchid ferestrele si se baricadeaza in casa atunci cand vine el. Sau ca ma astept din clipa in clipa sa ii faca introducerea pe scena Busu de la Meteo.

Florin Salam. Aveam si eu niste copii in cartier, frate si sora, carora li se spunea “Ceapa” si “Usturoi”. Eram copii rautaciosi. Acum, daca lui Florim i-a ramas numele pentru ca o ardea pe mezeluri cand era copil, atunci trebuie sa facem matanii. Pai cine mai prindea carne pe vremea lui Ceausescu? Daca totusi porecla este cu tenta sexuala, atunci nu e de mirare ca are atatea … fane.

Sorin Copilul de Aur. Ma astept cat de curand sa apara si cel de platina si diamant. Asta de aur deja nu mai este la moda. Asa cum am auzit, odata, un tigan :”Fratica, aur mai poarta doar tiganii!” Ca restul romanilor au ajuns prea saraci sau ca nu mai este la moda, nu stiu sigur. Asadar, acesta este copilul de aur pentru cel care l-a descoperit. Adica impresarul lui. I-a facut asta mic atatia bani pe la nunti si botezuri incat asa s-a gandit impresarul sa ii puna numele : Copilul de Aur. Si asta doar pentru ca Sorinel Masina de Facut Bani risca sa le puna politia in cap.

Gigi de la Roma. Recunosc ca habar nu am cine este, astfel incat macar sa il identific visual. Dar daca este sa ma iau dupa nume imi inchipui un tip pe la vreo 30 de ani care a plecat in Italia, la munca in constructii. Si cum dadea el cu mistria pe acolo, similar negrilor pe plantatie, mai si canta. Si, ca in orice film indian, l-a descoperit marele producator autohton si i-a facut un hit. Si i-a spus : “De astazi vei fi cunoscut drept GIGI de la ROMA”. Cand in realitate el este un Costel din Roman.

Blondu de la Timisoara. Va dati seama ca trebuie sa existe atat de putin blonzi in Timisoara incat este extrem de simplu sa il identifici pe baiatul asta?! Intri in Timisoara si intrebi primul om pe strada si clar stie de “Blondul”. Doar e singurul cu parul galben. Cat de lipsit de inspiratie trebuie sa fii astfel incat unui blond, de fel din Timis, sa ii spui “Blondu de la Timisoara”? Mai avea sa ii dea adresa completa si il faceam cod postal. Mai avem si altii ca el, stati linistiti: Adi de la Valcea, Gabi de la Oradea. Toti cei care si-au luat orasul drept nume de scena au vrut sa se asigure ca nu mai vine altul din acelasi loc. Daca mai apare insa unul de la Timisoara, nu are decat sa sesizeze Consiliul Concurentei ca Blondu de la Timisoara detine monopol de nume pe judet.

Pod rupt in Arges! Intre Babana si Cocu nu se poate trece

images

Ploaia abundenta din ultimele ore continua sa faca ravagii in judetul Arges. In situatia in care au fost prinsi in afara comunei, pentru locuitorii din Cocu nu mai exista decat alternativa de a trece pe jos dinspre Babana. Motivul este simplu: podul s-a rupt partial, bucati din marginile acestuia fiind in continuare in pericol sa se darame. Conform oficialilor prezenti la fata locului, ruptura a aparut in jurul orei 17:30, circulatia pentru autovehicule fiind oprita. Asadar, cei care aveati de gand sa ajungeti in zona saptamana aceasta este recomandat sa lasati autovehiculul acasa si sa va dotati cu o barca.

“Mutulica” din “Alba ca Zapada

klauss iohannis

Personal nu sunt un fan al oamenilor tacuti, despre care consider ca au mereu ceva de ascuns. Stiu ca nu este adevarat, dar, asemeni altor idei preconcepute pe care le nutresc uneori, nici aceasta nu imi iese din minte. Si sunt de parere ca unul care alege sa asculte mai mult decat sa vorbeasca iese mereu in avantaj. Totusi,la fel de tare imi displace unul vorbaret din cale-afara.

Cu aceleasi idei preconcepute cred ca avem si alti romani. Noi suntem o natie careia ii place sa “simta” omul, care nu se sfieste de o imbratisare sau de un sarut, care are obiceiul sa vorbeasca de-a valma si nimeni sa nu inteleaga nimic, care ridica un batran de pe strada sau care dojeneste copilul vecinului pentru ca l-a vazut facand ceva nepotrivit. Noua ne place sa socializam, uneori chiar si cu forta. Si tot noua ne place sa ne bagam in viata omului, sa il ajutam, chiar daca nu ne cere suportul.

Occidentalii, in schimb, par a fi mai temperati, mai impersonali, mai obiectivi. Nu se lasa ghidati, asa cum o facem noi, de latura emotionala. Daca am fi fost ghidati de argumente obiective care ne veneau in minte, nu l-am fi votat pe Basescu. Dar l-am votat pentru ca a putut sa verse o lacrima si sa dea dovada de empatie, fara a ne da seama ca si un sociopat poate avea insusiri similare.

Tocmai din acest motiv nu cred ca Iohannis are vreo sansa la Presedintia Romaniei. Nici Ponta nu este vreun “sufletul petrecerii” dar macar nu este “Mutulica” din “Alba ca Zapada”. Asa cum multi dintre voi deja mi-au atras atentia,se pare ca nu cititi articole cu tenta politica. Dar la vot veti merge majoritatea. Veti avea ocazia sa il vedeti pe Klaus Iohannis in campanie electorala si veti realiza ca am dreptate. Omul vorbeste putin si, foarte probabil, similar celor care vorbesc putin, va face mult. In plus are avantajul de a avea, daca nu un comportament occidental, macar un nume vestic.

In rest, sper si imi doresc, la fel ca oricare dintre voi, sa fie ,daca nu presedintele pe care il asteptam de vreo douazeci de ani, macar un candidat in care sa credem toti. Si pe care sa il vedem presedinte. Si,eventual, care sa nu ne faca sa ne punem intrebarea “Eu cu cine votez?”.

Sa nu fii tu mai Salam decat este el Calu

aur

Cred ca nu am mai intrat pe CanCan din anul doi de facultate si abia ce imi dau seama cat de mult si multe am pierdut. Puteam ajunge mult mai departe. Mult mai evoluat. Si poate chiar ceva mai implinit. Una dintre ultimele …. povesti m-a facut sa regret anii in care am stat departe de mondenitati si de barfa.

Numai daca veti citi titlul si tot veti evolua intr-un plan superior al constiintei. Ca sa nu o mai lungim, este vorba de Calu` a lu` Salam si cum a rupt el cazinoul in doua: “Ginerele lui Salam a dat marea lovitura la pacanele! Cat a castigat dupa ce a pariat 100 de lei: Bag benzina in Bentley”.

CanCan este cool. Imi place. Dar nu mereu si nu despre oricine. Am momente cand lucrurile nu merg tocmai bine, cand nu imi iese nimic, cand am o zi in care ma cert cu toti, si atunci, in acele zile cand te gandesti ca mai rau nu se poate, intru pe situl lor. Si citesc de cai, de mezeluri, de animale.

Sa analizam un pic titlul si….povestirea. Este vorba de un pustan zis Calu. Care este ginerele, sau poate totusi aspirant la titlu, lui Salam. Amandoi au niste porecle care, pe tenta sexuala vorbind, fac referire la ceva….mare. Adica o fi fost el Salam barbat, dar acum vine Calu din spate. Betty draga, daca e doar o alta porecla umflata de presa, atunci s-ar putea sa fii dezamagita. Important este sa nu fii tu mai Salam decat este el Calu. Si atunci va veti intelege de minune. Dar totusi sa nu ai pretentia sa iti ia numele, chiar daca Salam e destul de cunoscut. Adica nu se face asa ceva si, in plus, Calu Salam nici nu suna extraordinar de…apetisant.

Si al doilea lucru care mi-a placut si care m-a amuzat teribil este, pe langa faptul ca cei de la CanCan isi iau “stirile” de pe Facebook, este un comentariu facut despre castigul Calului. Citez :” Cu doar 100 de lei introdusi in aparat, Marco a reusit sa isi rotunjeasca frumusel veniturile. Nu a apucat sa joace foarte mult pana cand o linie de septari i-a facut ziua mai frumoasa, rotunjindu-i veniturile cu 5000 de lei.” Pai daca acest Calu a bagat doar 100 de lei, atunci e saracie mare si pe la el. Si daca nu a mai fost de 4 luni intr-un cazinou, asa cum sustin sursele, atunci nici ultima perioada nu a fost prea buna. Si acel “rotunjindu-i veniturile” este ca rahatul in mijlocul livingului. Pai care venituri fratilor???Ca omul nu munceste. Si, in plus,nu ati auzit ca nu a mai fost de patru luni in cazinou???

Si cea mai tare aroganta pe care o face baiatul? Adica mergi tu in cazinou, ceea ce presupune un oarecare lux, si bagi la “pacanele”? Nu se face asa ceva. Bagi o ruleta, un zar, o aluna, o capsuna, nu dai ca disperatul cu palmele in butoane. Parca e de carciuma imaginea, nu?

Ferrari a respins un pilot de F1 pentru ca era ardelean

f1

Nu am cunostinte prin Ardeal motiv pentru care imi permit sa afirm, cu toata convingerea, ca ma enerveaza oamenii lenti. Dar ma enerveaza din cale-afara. Si nu cei care sunt meticulosi. Nu! Ci aceia care se misca incet chiar si atunci cand dau pagina la o carte.

Si acei oameni au obiceiul sa ma enerveze cel mai tare atunci cand vine vorba de servici si de a face ceva ultra-rapid. Si, inevitabil, atunci cand te grabesti mai tare, atunci dai de unul care se misca cu viteza melcului. Si daca ai zis ceva sau l-ai grabit, exact ca un melc, baga coarnele la loc si o ia de la inceput. Acesti oameni sunt de evitat pe posturi cheie. Poate si acesta este un motiv pentru care nu am vazut inca un ardelean la Urgente sau la Pompieri. Si Ferrari a respins un pilot foarte bun de F1 pe motiv ca este ardelean.

Acel om, pe langa faptul ca se uita de zece ori mai incet pe orice dosar, de orice fel, are si prostul obicei de a manca incet, de a se plimba incet si …. de a vorbi incet. Si Dumnezeu fereasca sa i se transmita ceva si sa i se spuna ca este urgent. De cand a primit telefonul, pina cand inchide, pina cand se ridica si ajunge in cealalta parte a salii, pina cand incepe o discutie cu “Ce faci?” si, intr-un final, ajunge sa iti spuna ca trebuie sa faci urgent ceva, au trecut zece minute. Si apoi iti spune ca, asemeni Legilor lui Murphy, acel cineva este exact un manager de-al tau care avea nevoie in doua minute de un raport.

Dar ardelenii sunt oameni buni. Am vazut in inima Ardealului o urmarire si o cearta intre doi soferi. Totul s-a derulat in slow-motion iar frana a fost asemeni unui scartait de usa. Dar scurt de tot. Si au coborat incet din masini, s-au masura din priviri de ziceai ca urmeaza sa isi care pumni, dar a urmat un sec “Cred ca am gresit”. Dupa care si omologul din trafic “Da` nu-i bai, vroiam doar sa va arat ca aveti cedeaza”. Fratilor, nu sunt adeptul violentei dar uneori parca e aiurea sa se termine asa. Cum ar fi fost daca la Rovine se pupau si isi cereau scuze?

Dragii mei ardeleni, va admir pentru stilul vostru dar am o rugaminte. Mergeti pe prima banda, alegeti-va un job in contabilitate, jucati sah, ramaneti ultimii la coada in aeroport, platiti cu cardul si nu cautati marunt prin buzunare cand vreti sa platiti la metrou. Si cel mai important, evitati zonele aglomerate.

Cinci miliarde de zboruri anual si trei sute de miliarde de drumuri pe patru roti

avion

Statistic vorbind avionul reprezinta cel mai sigur mijloc de transport. La drept vorbind avem cinci miliarde de zboruri anual, aproape unul pe cap de locuitor. La inceputul anului 2011 aveam putin peste un miliard de masini, si presupunand ca fiecare masina parcurge unul-doua drumuri cel putin o data la doua zile avem cel putin 300 de miliarde de drumuri de facut pe patru roti.

Nu am fost niciodata un fan al zborului si, tinand cont de intamplarile din ultimele luni, nici nu cred ca voi deveni. Avem deja al patrulea accident aviatic cu victime in ultimele 3 luni. Foarte probabil sa devin paranoic, fara a mai lua in calcul ca in 2013 au fost patru incidente intr-o singura zi. Cert este ca zborurile nu vor mai fi privite cu aceeasi incredere daca problemele persista. Sa nu uitam ca septembrie 2011, imediat dupa atentatele de la WTC, a reprezentat anul in care a inceput o perioada de regres pentru liniile aeriene.

Fie ca este vorba de eroare umana, fie care este vorba de atentat sau de probleme ale aparatului, cert este ca oricare dintre ele culmineaza cu o tragedie. La fel cum si la masina “Viteza ucide!”, la fel avem si la avion. Deja vorbim in plus si de altitudine. Si de sute de butoane, de comenzi, de zboruri pe aceeasi directie, dar si de zeci de proceduri si protocoale.

In plus, masina nu va reprezenta niciodata un factor de interes pentru o grupare terorista. Pentru ei conteaza impactul psihologic si cat de repede sau de puternic pot instala frica in mintile noastre. Atunci apeleaza la mijloacele de transport al caror esec duce cu siguranta la o tragedie: trenul si avionul. Tragedie si impact mediatic puternic. Pentru un ziarist, cu cat numarul de victime per kilometru este mai mare cu atat stirea are un impact mai puternic. “Per kilometru” facand referire la distanta dintre locul tragediei si punctul in care se afla publicul tinta.

Asadar nu stiu cu exactitate daca imi este frica de zborul in sine sau de faptul ca nu controlez eu aparatul. Sau poate pentru ca nu vad in fata si nu stiu ce vine. Si nici nu imi este neaparat frica de o eventuala prabusire, asa cum imi este fica de momentul acela, “ca in filme”, cand pica mastile de oxigen si o buna parte din pasageri incep sa tipe. Iar acum cea mai mare temere o am ca, daca se va ma intampla ceva cu un avion in perioada imediat urmatoare, voi renunta la a mai zbura. Cel putin pentru o perioada lunga de timp.

Cat de lenesi putem ajunge in urmatorii 20 de ani? Tineti minte, lenea este o nisa pe care se poate vinde

business man shrug

Cand s-a inventat telecomanda toti am crezut ca este culmea leneviei. Dar culmea este ca atunci nu erau asa de multe canale si ideea parea usor…paradoxala. Si mai culmea este ca imi aduc aminte de oameni care aveau prin anii `90 televizoare cu telecomanda si un singur canal: TVR. Si zapau destul de des. Dar mai des se intampla sa nu mai stie pe unde au pus telecomanda prin casa.

Dar telecomanda s-a dovedit a fi mai mult decat utila. Ulterior am trecut de la a ne spala pe maini cu sapun de urzica, la sapunul hidratant Dove si la sapunul lichid in sticluta. Si de parca apasarea unui buton a fost prea mult, am inventat sapunul lichid, la sticluta, cu sensor. Veti spune ca este o idee practica. Practica sau nu, raman la ideea ca este pentru lenesi.

Am trecut de la buda din fundul curtii la veceul cu muzica si cu spalare automata. Ce bideu, ce hartie, spalatorie auto direct. Iarasi practic. Iarasi lenea. Si desi nu este cel mai bun produs cu care sa fac trecerea, am schimbat periuta de dinti cu periuta electrica. Jdemii de rotatii pe minut. Astept cu interes modelul diesel sau cu benzina, cu viteza supersonica.  Veti spune ca totul se petrece in viteza si trebuie sa ne adaptam, sa castigam timp. Eu spun in continuare lene. Dar, bineinteles, cu beneficii.

Pentru ca exemplele de mai sus poate nu v-au convins, cele mai bune care imi vin in minte sunt scarile si benzile rulante. Viitorul ne va aduce in aeroport, in urmatorii zece ani, in postura de a nu mai fi nevoiti sa mergem pe jos. Totul se va face pe o banda rulanta. Si pentru a completa tabloul obezitatii venim cu fastfood-uri “Drive in”. Adica bagi calorii la greu fara macar sa te mai misti din masina. Si, culmea ironiei si probabilitate perfecta de a deveni obez, imaginati-va scari rulante care duc la un fastfood. Si scarile incep acolo unde se termina o banda rulanta ce incepe de la parcare.

Exemplele progresului continua sa imi vina in minte insa nu cred ca este cazul sa le dezvolt. Ideea este simpla: lenea este o nisa pe care se poate vinde. Si lenea vine cu beneficii de timp, de efort, de durata. Dar tocmai aceste produse gandite pentru a ne usura distractia sunt cele mai nocive. “Faceti miscare 30 de minute in fiecare zi” auzi deja obsesiv de cateva ori pe zi, la televizor. Dar folositi scarile rulante, fastfood-urile drive-in, telecomanda pentru lumina-centrala-televizor-radio-masina-usi si, cea mai tare inventie a omenirii, bicicleta cu motor. Macar la panta sa cuplati motorul, doar-doar nu veti obosi.

Mingea si creta, cele mai frumoase inventii ale copilariei

kids play

In urma cu ceva timp scriam de cea mai importanta resursa a noastra, timpul. Astazi mi-am dat seama cu adevarat cat de repede trece el si cum imbatranim. Dar poate tocmai asta face viata frumoasa si interesanta.

Faptul ca pot sa imi aduc aminte cu lux-de-amanunte ceva ce s-a intamplat acum 15 ani imi arata ca nu este chiar indepartat evenimentul. Faptul ca au trecut 15 ani imi arata ca trec repede. Faptul ca eram in liceu cand jucam un joc pe computer, impreuna cu prietenii, iar acum il joc impreuna cu baiatul meu imi arata ceea ce este frumos si interesant.

Toti baietii de liceu din generatia mea au “rupt” salile de internet, in urma cu 15 ani, jucand Counter Strike. Si jucam ore in sir, acelasi joc pentru cati incapeau in sala. Si asteptam sa se elibereze un computer pentru a-l putea ocupa cateva ore. Au trecut ani multi de atunci si acum, trecut fiind de 30 de ani, joc impreuna cu fiul meu un joc care are cel putin 20 de ani. Si ne place asa cum imi placea si mie acum 15. Si, culmea, desi este un joc cu impuscaturi, nu numai ca il las sa se joace,dar il si incurajez. Copil fiind trageam cu prastia, ne jucam cu gornetele, scobarul si arcul. Asta ca sa fac o paranteza pentru a justifica jocurile “de-a razboiul” si de a intelege ca ele, vrem-nu vrem, fac parte din viata noastra.

Aparent jocurile ne leaga pe toti. Desi tehnologia a avansat inca mai avem aceste jocuri ce pot fi comune pentru mai multe generatii. Sotronul, Ratele si Vanatorii, Douazecisiuna sunt inca jocuri pe care le mai vezi la copiii din 2014 si pe care sunt sigur ca le vom mai vedea si cand vom coloniza vreo planeta. Si sunt jocuri pe care le joaca cu aceeasi placere cu care le jucam si noi.

Sunt ACELE jocuri. M-am oprit intr-o zi din drumul spre casa si am vazut cum se jucau o mana de copiii in spatele blocului. Mi-am adus aminte de copilarie si de aceleasi jocuri. Si mi-am dat seama ca mingea si creta au fost cele mai frumoase inventii.