Este etic si moral sa cerem test de sarcina pentru presedintele Romaniei?

elenaudreapesursero-1391443602

 

Pe fondul candidaturii iminente a doamnei Elena Udrea la Presedintia Romaniei, imi pun o intrebare, pe cat de utopica si stupida, pe atat de legitima: Putem solicita test de sarcina? In conditiile in care majoritatea firmelor care se respecta au aceasta prevedere in contractul colectiv, de a nu efectua test de sarcina la angajare, avem totusi dreptul moral sa cerem? Avem nenumarate cazuri in care doamne si domnisoare respectabile au intrat in crestere copil, premeditat sau nu. Inainte sa ma injure cineva sau sa rada cu gura pina la urechi de o asemenea ineptie, luati in calcul si pobibilitatea ca doamna Udrea sa iasa presedinte. Si pentru ca este femeie, luati in calcul si posibilitatea ca aceasta sa ramana insarcinata.

Imi place ideea de a avea o femeie presedinte. Si cred ca ar fi fascinant scenariul in care presedintele Romaniei este….insarcinata. Nasterea este un miracol si, pe langa faptul ca ne-am putea afla in fata unei situatii inedite pentru Romania, de a avea o femeie la conducere, ne-am afla foarte probabil si intr-o situatie inedita pentru istoria pe care o cunosc eu: de a avea primul presedinte care naste in timpul mandatului. Imi place ideea de a avea o femeie in cea mai importanta functie din stat pentru simplul fapt ca este foarte probabil ca omenirea sa se intoarca, in urmatoarea suta de ani, la matriarhat.

Si s-ar putea sa o votez tocmai pentru a ajuta acest scenariu. Tocmai pentru a promova ideea de matriarhat si posibilitatile pe care femeile le vor aduce din punct de vedere al reorganizarii statelor si a prioritatilor in lume. Tocmai pentru ca s-ar putea sa vedem idei noi si revolutii economice fara precedent. Sau poate ca se vor parui intre ele pina cand ne saturam si de matriarhat. O persoana de sex  feminin, pe care o iubesc foarte mult, mi-a atras atentia ca nu toate femeile vor acest matriarhat. Pentru amibiile catorva femei de a vota, de a se imbraca dupa bunul plac, de a candida, nu trebuie sa sufere tot genul feminin.

Atunci cand mi-a venit aceasta intrebare in minte, am avut in vedere problema pe care a ridicat-o Vadim Tudor atunci cand presedintele Romaniei in functie a suferit o operatie in straintate. Si anume obligatia presedintelui ales de a ne prezenta rezultatul analizelor, tinand cont ca este interes national inainte de a fi interes personal. In atare conditii, pentru un presedinte ales pe o perioada destul de lunga, consider orice problema de sanatate sau care ii poate impieta functia, ca fiind interes national.

PS: MA INTREB CATE VIZUALIZARI AR FI FOST DACA TITLUL ERA „ELENA UDREA INSARCINATA”? 🙂
PS2: SI CINE AR FI FOST TATAL ? 🙂

Apara Tatarusanuuuuuuu….nuuu…nuuu….NU!!!

soccer

Va place, nu va place, nu am cum sa trec peste meciul de povestit nepotilor,de seara trecuta. Inainte de toate, ma bucur ca am asistat la o pagina de istorie, pentru ca nu stiu sa mai fi existat vreo situatie in care un jucator de camp sa apere doua penalty-uri tocmai impotriva unei echipe din tara natala. Si in ce stil a putut apara. Sau in ce stil au putut rata cei doi stelisti.

Dupa meciul de aseara pot spune ca “am trait sa o vad si pe asta”: Moti a reusit sa faca fericiti multi dinamovisti, aspect care nu ii iesea de multe ori atunci cand juca la Dinamo. Si nu pot sa nu remarc o serie de paradoxuri pentru acest duel dintre bulgari si romani.

Primul paradox ar f i ca tocmai declaratia lui Stoichita s-ar putea sa il fi transformat pe Moti si sa ii fi dat motivatia de care avea nevoie pentru a intra in poarta. A profitat de moment si conjunctura si a castigat. Bravo lui! Cat despre declaratia ironica a fostului antrenor al Stelei, cum ca “daca Moti este stalpul apararii echipei bulgare, atunci Steaua e deja calificata”, pot doar sa o consider lipsa de respect. Si palma data de Moti a fost mai mult cu piciorul, pentru absolut toti cei care l-au criticat.

In al doilea rand, atat noi cat si bulgarii ne consideram superiori unii celorlalti, chiar daca, (nu stiu daca tocmai) in mod paradoxal, toata Europa ne considera niste rebuturi. Razboiul acesta rece dintre noi si ei cred ca seamana mai mult a joc in care vrem doar sa vedem ca unii sunt mai prosti decat noi. Nicidecum un joc in care vrem sa castigam.

Un alt paradox il reprezinta eliminarea portarului bulgar. Am o oarecare certitudine ca Steaua s-ar fi calificat daca portarul titular ajungea sa apere la penalty-uri. Dar soarta nu a vrut sa fie asa. O ocazie, Varela scapat singur, fault de rosu al portarului si ,evident, eliminare. Daca Steaua nu ar fi avut acea “ocazie blestemata” soarta meciului era cu siguranta alta. Paradoxul vine tocmai din acea ocazie: dupa ce au stat “la cutie” ultima parte din meci, s-au decis sa atace pentru ultima oara. Dupa care…..Mo(r)ti!

Ironia ar fi fost cu atat mai mare cu cat Moti ar fi aparat patru lovituri. Atunci ar fi avut ceva in comun cu Steaua: pe Helmut. Si cu ocazia aceasta am avut sansa sa vedem si noi inca un roman numit “Sir!” de britanici. Ca prea ne saturasem de “Gipsies!”. Dar cu ocazia aceasta stelistii au avut nesansa sa ii simta absenta lui Tatarusanu. Dupa acel “Du-te Dica..Du-teeeee!”, “Apara Tatarusanuuuuu!” va ramane in istorie. Si totodata va ramane noul salut al bulgarilor…

Antena, noul ProTV?

televizor

Am crescut cu ProTV-ul.Nu stiu cum sa descriu exact senzatia, dar parca restructurarea prin care trece ProTV-ul imi da un oarecare disconfort. A nu se intelege ca fac lobby ,dar de cand ma stiu cu telecomanda in mana, acest post a fost pentru mine cel care parea cel mai … “occidental”. Cele mai noi seriale, ideea de interactivitate si un format cu care nu eram obisnuiti. Toate au contribuit la a ma face sa simt ca suntem de-o seama si sa percep postul ca pe o fereastra spre vest.

Acum aud de plecari pe banda rulanta catre un alt trust, de salariati nemultumiti, de probleme fara numar. Disconfortul meu a aparut atunci cand am realizat ca, dintre posturile TV autohtone, doar la ProTV ma uitam. Stirile, emisiunile,serialele, personajele, concursurile. Toate aveau un iz altfel decat aveau la Antena sau Prima. Inclusiv situl de stiri era cel cu care imi incepeam dimineata. Acum astept din clipa-n clipa momentul in care stirile nu vor mai fi la fel, personajele de la “Romanii au Talent” si “Vocea Romaniei” sa ma enerveze de-a dreptul si, foarte probabil, sa imi indrept privirea catre alt post.

In ale audiovizualului sunt destul de conservator. Daca mi s-a pus pata pe un canal, de obicei pe acela raman. Si la modul negativ, la fel. ProTV imi place. Sau, tinand cont de schimbarile ce se anunta, mi-a placut. Dar, in egala masura, uneori am inchis televizorul din cauza personajelor pe care aveau obiceiul sa le invite in diverse emisiuni.

Nu sunt rasist sau cel putin am pretentia ca ii tolerez destul de bine pe tigani. Dar de aici pina la a face intregi grile cu si despre ei este cale lunga. De la a-i vedea precum ploile de vara pina la a ne inunda cu prezenta lor pe toate emisiunile nu a fost decat un pas. Voi repeta, in mod obsesiv chiar, ca nu aveam pretentia unui canal de cultura. Pentru asta exista alte nise. Dar, totusi! Sa faci intregi programe de Revelion cu Vijelie, Salam si Minune este cel putin enervant. Chiar daca Stela si Arsinel probabil ca si-au depasit termenul artistic pentru un astfel de post, sunt sigur ca puteau gasi multe alte personaje ce putea face un show mult mai decent. Si nu neaparat un show ieftin, cu replici de doi lei si caterinca cu tenta sexuala. Decat ce a prezentat Pro-ul la ultimele doua Revelioane, preferam un maraton de ”Las Fierbinti”. Si nu fac parte dintre cei care urmaresc serialul respectiv.

Asadar vad ca ProTV-ul se cam duce. Si,in mod surpinzator, desi Voiculescu si trustul Intact sunt atacate destul de tare, din toate partile, Antena castiga teren si cota de piata. Coincidente, probleme in cadrul trustului sau , pur-si-simplu, un concept foarte frumos cu o perioada de valabilitate ce expira in curand?

Este rau sa fii bun intr-o lume rea dar bine sa fii rau intr-o lume buna

penseu

Ma gandeam zilele trecute ca este rau sa fii bun intr-o lume rea. Si este bine sa fii rau intr-o lume buna. Si gandul imi tot revine obsesiv in minte. Si nu pot sa nu fac legatura cu o alta dilema sociala, cea legata de cum ne crestem copiii. Cum unii dintre noi ii invata sa fie buni, pe cand altii ii invata sa profite de fiecare oportunitate. Pentru ca intr-un final sa ajunga sa profite tocmai de cei buni.

Daca lumea s-ar ghida dupa un sistem de valori adevarat, nu ar conta acei cativa indivizi rai intr-o lume buna. Dar pentru ca sistemul functioneaza doar intr-un sens, pentru acei cativa rai se creaza un climat perfect pentru a se dezvolta. Este ca atunci cand arunci intre cateva mii de oi, doi lupi. Desi raportul de putere este covarsitor in favoarea oilor, chiar si un singur lup este suficient pentru a le starpi. Pentru simplul fapt ca poate. Pentru simplul fapt ca este mai sus pe lantul trofic.

In esenta suntem animale. Ne inmultim si cautam hrana sau, in cazul nostru, mijloace de a ne face viata mai usoara. Ia-i omului mancarea si vei vedea adevarata lui natura. Arunca-l intr-o seceta prelungita si vei vedea daca este intr-adevar un animal. Instinctul de conservare este mai presus de orice instinct, cu exceptia celui matern sau patern. Intr-o lume in care hrana,spatiul si nevoile de baza sunt satisfacute, omul nu ar avea, cel putin teoretic, de ce sa fie rau.

Pentru ca am inceput amintind de copiii, nu pot sa nu ma gandesc si la faptul ca noile generatii de copii parca au ceva special. Si nu este vorba doar de al meu, pentru ca este al meu. Este vorba de majoritatea copilasilor pe care i-am intalnit. Parca nu emana nici macar un dram de rautate, nici macar acea rautate specifica copiiilor atunci cand vine vorba de jucarii sau de jocuri. Am vazut jocuri intre copiii, cu protagonisti care nu erau interesati de cine castiga. Tot ce faceau era sa se distreze, nu conta cine castiga. Dar intotdeauna se gasea unul…ambitios, la care ceilalti copii se uitau intrebator. Sincer, cred ca pur-si-simplu nu intelegeau de ce se supara. Pentru ca ei nu erau asa.

Asa este si atunci cand crestem. Pentru cei care sunt buni, singura sansa pentru a reusi in aceasta societate si pentru, de ce nu, a reusi poate sa schimbe aceasta societate este sa se adune. Sa stea toti la un loc si sa incerce sa il elimine pe cel care este rau. Si sa nu uite, desi buni fiind, ca scopul scuza mijloacele. Mihai Viteazul a folosit mita pentru a ajunge la putere, scopul sau ulterior fiind de a unifica principatele. Felul in care a ajuns sa infaptuiasca un vis al tuturor este, poate, un pic blamabil. Dar scopul….?

 

Am acceptat provocarea si provoc la randul meu pe…

ice bucket

Deja a inceput sa ma calce pe bataturile urechilor aceasta formulare si,mai ales, felul in care din ce in ce mai multi au ales aceasta cale de…autopromovare. Ne place sa ne lipim de orice cauza nobila, cu conditia sa nu coste mult,sa nu ne deranjam prea tare si, cel mai important, daca se poate sa ne facem ceva reclama.

Faptul ca o initiativa traznita, pornita in State, a prins peste tot, nu mai mira pe nimeni. Faptul ca exista din ce in ce mai multi adepti din randul unor anonimi sau a unor oameni simpli, normali, ca mine si ca tine, este cel putin suprinzator. Faptul ca este vorba de o galeata cu gheata in mijlocul verii, plus mediatizarea evenimentului, face toti banii. Este, daca vreti, ca un joc de leapsa pe care ne place sa il jucam acum, ceva mai maturi. Practic initiativa a inceput cu o forma inedita de provocare, aspect care s-ar fi bucurat instant de promovare media, tocmai prin aspectul inovator. Nu cred ca se gandea cineva la amploarea pe care o va lua evenimentul.

Nu am nimic cu actiunea in sine, cu atat mai mult cu scopul de a-ti turna o galeata de apa in cap. Am, in schimb, ceva cu acele persoane publice care au ales un eveniment frumos, un fel ciudat de a ne uni, si l-au transformat in eveniment de PR sau in goana nebuna dupa like-uri. Ma refer la presedinti de echipe de fotbal, la directorasi de trust sau cine mai stie ce personalitati a caror promovare era principala preocupare a acestei campanii. Pentru ei am un cui. Pentru ca stiu ca acela care doreste sa doneze o face. Si basta. Nu are nevoie de recunostinta, de like sau de promovare.Dar la noi nu scapa nimic ochiului celor din PR. Orice posibilitate de a strange ceva capital de imagine, fie el cate de mic si fie actiunea cat de interesanta sau nu, noi ne bagam.

As vrea sa vad o provocare in care fiecare strange o punga de gunoi de pe strada, din padure, din parc, din orice loc ii este lui aproape. Si cum promoveaza mai departe, provocand mai departe alte persoane. Dar nu! Asa ceva nu va prinde. Pentru ca nu vei avea ocazia sa ii vezi pe Esca,sau cine mai stie ce persoana cu notorietate, facand lucruri pe care multi dintre noi le faceam dupa o bere in plus, la un picnic, vara. Romanii nu au fost in stare sa stranga foarte mult atunci cand a venit vorba de retehnologizarea unor sectii de pediatriatie din nu-stiu-ce spital. Si atunci era vorba de doi euro prin SMS. Dar atunci nu puteai posta o filmare pe FB, infatisandu-te in timp ce scrii SMS-ul cu pricina. Pentru ca ar zice lumea ca esti….laudaros. Sau ca ai facut-o pentru propria publicitate. Acum nu mai zice nimeni, nimic! Acum totul este in regula. Voi chiar credeti ca toti cei care si-au turnat apa in cap, la multi dintre ei nevazandu-se gheata, au si donat vreo suma de bani?

Justitia a “rezovat” un Nastase, un Voiculescu, dar nu reuseste nimic cu “celebrii anonimi”

images

Tot vedem arestari ale mai-marilor vietii publice, pe banda rulanta. Dar ce nu vedem sunt arestari ale unor interlopi de care toata lumea a auzit, fiecare in judetul din care face parte. Avem pretentia ca justitia este independenta, insa cand vad ca in afara de Nutu Camataru nu a existat nicio arestare a unui presupus interlp, ma face sa le dau dreptate celor care spun ca arestarile politice sunt cu “dedicatie”.

Imi place formularea pe care o folosesc ziaristii, cea de “presupus interlop”. Corect! Foarte corect din punct de vedere jurnalistic. Nu este nimic demonstrat, motiv pentru care discutam discutii, iar presupusele sale infractiuni sunt doar zvonuri. Nu ma intereseaza sa dau anumite nume ale anumitor “presupusi”. Ma intereseaza doar sa constat acest aspect. Ma intereseaza doar sa va arat cum sunt “mediatizati” acesti interlopi, astfel incat presa nici nu se mai oboseste sa foloseasca termenul “presupus” uneori, iar cu toate acestea justitia nu reuseste sa ii agate.

Adica a reusit incredibila justitie din Romania sa aresteze nume precum Voiculescu sau Nastase si nu este in stare sa aresteze niste nume mici pe care le vedem la televizor, in diferite ipostaze? Ba ca au facut un accident, ba ca stiu sa gateasca si apar pe la Antena cu un cvasitalent, ba ca au “spart” zeci de mii de euro intr-un club de fite, ba ca au lovit bolidul de sute de mii de dolari. Cert este ca ii vedem. Sunt acei “celebri anonimi” despre care am auzit toti, dar nimeni din Ministerul Justitiei nu stie nimic. Sunt cei despre care circula tot felul de….legende urbane, dar la urechile reprezentantilor ordinii nu a a ajuns nimic. De fapt, politistii nici nu stiau de existenta acestor “celebri anonimi”. Acum ii cunosc si ei.

A inceput presa in urma cu cativa ani razboiul cu baronii locali. Anumite canale au inceput razboaie individuale chiar cu seful statului. Ceea ce inseamna ca nu este vorba neaparat de lipsa unei priceperi jurnalistice, pentru ca majoritatea ziaristilor au aratat in demersurile lor ca se pricep la a “face” pe cineva daca este cazul. Problema este ca niciun jurnalist nu cred ca scrie fara sa stea pe ganduri despre un interlop. Oricine incearca sa asociaze o fapta cu un nume al unui presupus interlop, si asta pe prima pagina a unui ziar, trebuie sa se gandeasca foarte bine. De doua, trei, noua ori daca este cazul. Si pina la urma, daca nu se convinge singur ca este mai bine sa nu scrie, au grija sa il convinga altii.

Nastase a „rezistat” doi ani in puscarie dar nici macar doua minute departe de viata politica

nastase

Adrian Nastase a iesit din puscarie dupa nici doi ani si a reusit sa stea departe de viata politica nici doua minute. Cam la asta se rezuma stirile din aceasta seara, cel putin din ceea ce am vazut eu la televizor. Faptul ca au amanat eliberarea lui pina la putin timp dupa ora 19:00 pentru a prinde principalele stiri ale zilei, nu pot sa spun ca ma mira.

Ceea ce ma mira insa este ca, desi vorbim despre un om “expirat” din punct de vedere politic prin prisma interdictiei de a participa activ la viata publica, Nastase nu a putut sa pastreze un discurs apolitic mai mult de doua minute. Poate ca ar fi fost mai indicat sa vedem omul-Nastase decat sa apara atat de repede omul politic. Mai ales pentru ca nu prea mai are ce sa faca, in conditiile legislatiei actuale. Asta daca nu se va schimba ceva din punct de vedere legislativ si ii va oferi o portita prin care sa isi faca aparitia din nou pe scena politica. Din discursul “oferit”, cel putin pentru mine, cam asta a lasat de inteles ca ar fi de dorit in viitorul apropiat.

Cat despre discursul propriu-zis, mereu l-am considerat un posesor de cuvinte calculate ,dar sterse. Un discurs dad, fara sfarsit, ca o alergare in jurul cozii. Si pentru un om care stapanea atat de bine acest talent ,discursul de astazi a dat dovada de pauze nejustificat de lungi. Unii ar putea spune ca isi alegea cuvintele cu grija. Eu spun ca i-a lipsit exercitiul. Pentru ca timp sa il pregateasca, sa il repete si chiar sa il invete pe de rost a avut berechet.

Ce s-a vazut din plin astazi a fost aceeasi aroganta a intelectualului, a acelui om-politic superior majoritatii oamenilor politici. Si a acelui om care a orchestrat interviul si mediatizarea acestuia mai ceva decat un producator. A dictat tonul intalnirii, a pus la punct ziaristii si le-a aratat din nou ce inseamna trufia unui om inteligent. Faptul ca il admir sau ca ma dezgusta, nu prea are relevanta aici. Faptul ca ziaristii au stat in pozitie de drepti si au ascultat cu atentie comenzile dresorului are, in schimb, cea mai mare importanta. In afara de prima intrebare legata de parerea lui Nastase si daca acesta considera ca si-a ispasit pedeapsa sau daca crede ca si-a incheiat socotelile cu justitia romana, toate au fost sablonate sau fara sare si piper.

Daca vorbim despre momentul iesirii lui Nastase din puscarie, avem o discutie lunga in fata. Nu este important daca a stat suficient in inchisoare, cat este de important momentul iesirii lui. Ne apropiem de o campanie foarte interesanta si de un om care nu va putea sa stea departe de viata politica. Si nu stiu daca aceasta atractie a lui Nastase pentru politic va face PSD-ului mai mult bine decat ii va face rau. Si daca stam sa ne gandim ca Ponta este “scolit” de Nastase, s-ar putea sa fie mai influentat de acesta decat ne asteptam majoritatea.

Una peste alta, indiferent de ce a facut Nastase sau daca a stat suficient sau nu in puscarie, raman la parerea ca este cel mai bun adversar pe care l-a avut Basescu in ultimii zece ani. Iar daca Nastase nu a exagerat in declaratii si chiar are oferta de la un guver strain, chiar as fi curios sa vad ce stat apeleaza la serviciile unui fost condamnat. Fie el si Adrian Nastase.

Un alt aspect interesat la Nastase este noul sau look. Poate este recenta mediatizare a lui Patriciu de vina, dar personal consider ca aduce un pic cu el. Daca il prinde sau nu barba, voi decideti. Dar mesajul acestui look este simplu: „Asa cum vedeti, am iesit un alt om!”

Cel mai tare raspuns de la o firma de WEBDESIGN din PITESTI

rainbowzone

Tocmai de curand ce mi-am dat seama de ce in Pitesti nu vom reusi sa punem in picioare un business adevarat.Zilele trecut am cerut la mai multe firme, atat din Pitesti cat si din Bucuresti, o cerere de oferta pentru un site ceva mai complex. De la cererea mea pina la oferta lor, pentru majoritatea dintre “firme”….Dumnezeu cu mila.

Toate firmele din capitala mi-au raspuns cu o promtitudine demna de profesionisti si de o firma care are pretentia ca “se afla in piata” si nu se afla doar in treaba. Moritatea s-au incadrat in termenul de 24 de ore. Cele doua firme din Pitesti inca se mai incadreaza in cele treizeci de zile. Sau mai bine spus, s-ar fi incadrat in termenul respectiv daca nu le-as fi dat si un telefon prin care sa ii intreb daca ii intereseaza clienti noi. Dupa ce m-am “rugat” de respectivele firme si au vazut despre ce este vorba, mi-au dat cu oferta in cap. La proiectul meu este vorba de costuri sub cele pentru ecommerce, majoritatea firmelor de specialitate incadrandu-se intr-un buget de 300-1000 de Euro. Foarte probabil ca majoritatea sa nu fi inteles complexitatea din spatele lui, motiv pentru care au dat si cele mai mici preturi. Una dintre cele doua firme din Pitesti, care initial nici nu raspunsesera, mi-a dat si cel mai mare cost. Foarte probabil sa lucreze cu o alta firma, sub un fel de entrepriza. Dar macar au tratat problema profi. Asta trecand peste faptul ca initial au uitat sa transmita oferta.

Cel mai tare a fost raspunsul celei de-a doua din Pitesti. Dupa ce mi-au comunicat initial cat costa si cat dureaza, a sosit momentul sa ne intalnim sa punem pe hartie ce m-ar interesa mai exact. Faptul ca nu au un birou nu m-a deranjat in mod deosebit. Faptul ca nu se poate sa ne intalnim decat peste doua zile,a reprezentat deasemenea un inconvenient prea mic. Dar faptul ca trimiti un mail sec, la nici doua ore dupa ce stabilim o intalnire, prin care imi spui ca firma nu mai poate onora oferta transmisa, este deja dovada de afaceri facute pe genunchi. Sau pur-si-simplu nesimtire.

Ca ai prea multi clienti nu cred ca este vreo problema. Ca nu avem decat firme care fac webdesign in Pitesti sau firme care nu iau decat proiecte usoara, poate ca asa este piata aici. Macar am avut parte si de companii oneste, care mi-au comunicat din prima ca ei se axeaza pe situri de prezentare. Chiar daca este un alt fel de-a spune ca nu se pricep sau ca nu renteaza unele mai complexe, macar este sinceritate.

Pe aceasta cale salut, din nou, Timisoara. Inainte de a ne intreba de ce acolo merg treburile, in general, ar trebui sa ne intrebam de ce firmele de acolo stiu sa raspunda rapid la un mail, au un birou, au un site mai mult decat in regula si, cel mai important, stiu sa revina pe discutiile purtate anterior. Si sa intrebe “ Ati avut timp sa consultati oferta noastra? Ce decizie ati luat?” Asta inseamna dragii mei sa faci business, follow up si vanzare.

Daca aveti curiozitatea, intrati pe google la firmele care se ocupa de web pe Arges si aruncati o privire pe siturile lor. Si va veti convinge singuri daca sunt capabile firmele respective sa iti produca si tie un site de calitate. Sau unul…ca al lor.

Cum incearca Look TV sa “piteasca” monopolul transmiterii Ligii 1

televizor

Sau pe romaneste, cum incearca Look sa o dea de gard atunci cand vine vorba de monopol in transmiterea Ligii 1 si sa ne explice ca de fapt ei au reusit sa stopeze monopolul pe care il avusese pina in prezent RDS. Cel mai mult imi place atunci cand cineva mi-o trage pe la spate si imi spune ca sunt de fapt balonat si in spatele meu nu este nimeni.

Cam asa face Look. Faptul ca au achizitionat pachetul prin care detin drepturi exclusive asupra meciurilor din campionatul romanesc este o chestie pur mercantilista. Orice companie face investitii si asteapta profit. De aceasta data Look a ales sa faca si ceva cota de piata. Dar … teapa. Nu o sa ma apuc acum sa schimb providerul, desi nu sunt extrem de multumit nici de acesta, doar pentru ca nu transmit Liga 1.

Look a ales bine sezonul in care sa transmita. Ce nu au inteles ei insa, este interesul manifestat de iubitorii de fotbal pentru campionatul nostru. Pur si simplu lumea nu mai este atat de interesata. Fie generatia mea si-a pierdut interesul pentru fotbalul intern, fie fotbalul intern nu mai reprezinta ceva pentru care sa te dai peste cap. Una peste alta nu cred ca este un business foarte profitabil. Mai profitabil s-ar putea dovedi drepturile de a transmite meciurile Stelei din CL, asta daca se califica.

Pe de alta parte, nu stiu cum decid mai-marii nostri ca trebuies vindute aceste drepturi, insa nu consider ca daca 3 milioane de oameni pot avea in mod teoretic acces la transmisiunile Look, acestia o vor si face. Cu toata nesimtirea de care da dovada uneori RDS-ul, macar are abonati suficient de multi incat sa nu se supere nimeni daca detine monopolul. Pentru ca nici nu a sarit calul cu preturile. Au probleme doar in rezolvarea reclamatiilor, mai precis a timpului de interventie. Dar este reversul numarului mare de clienti.

Si acest minunat Look TV, despre care imi aduc aminte ca parca l-am vazut parca odata prin grila RDS (posibil sa ma insel), ne povesteste el printr-un comunicat oficial cum oamenii pot vedea meciurile pe Romtelecom (10 RON in plus pentru a prinde Look, fata de abonamentul de baza), Orange TV (5 Euro, dar cati abonati are Orange-ul acum oare?), iNES (recunosc, in infinita mea ignoranta, habar nu am ce este cu acest provider, dar pretul de 50 Euro cam spune totul), Focus Sat, UPC si Seenow. Cam acestia ar fi providerii care au Look TV in grila de programe, basic sau inclus peste pachetul de baza. In afara de UPC si Romtelecom, consideratii ca oricare alta varianta din cele de mai sus reprezinta si o varianta de succes?

Este exact ca si cum am avea ca varianta la CEZ o companie care instaleaza 10 metri de fir in 2 ani si o a doua care are caderi de tensiune pe linie o data la 10 ore. Teoretic, avem trei companii pe piata. Practic, avem in continuare monopol prin prisma serviciilor oferite cat si a preturilor sau a “competentelor” de care dau dovada companiile respective.

Imi aduca aminte cu drag de momentul in care Liga 1 era transmisa de mai multe televiziuni, fiecare achizitionand anumite meciuri.Pe atunci le denumeau “Optiuni”. Si cine platea cel mai bine, avea posibilitatea sa difuzeze derby-urile. Dar nu toate meciurile.

PS: Si in tot acest timp le scapa stream-urile de pe internet. Inca avem posibilitatea sa vedem meciurile din Liga 1 GRATIS, fara sa fie necesar sa schimbam providerul. Pentru cei care accepta o calitate mai mica decat la TV, aceasta este varianta unde puteti vedea toate meciurile transmise din campionatul romanesc : www.meciuri-live.info. Enjoy!!!

Daca tot avem Black Friday aproape lunar, poate incearca si Petrom-OMV o aroganta

money

Romanii descopera de fiecare data gaura din covrig. Si de fiecare data, indubitabil, considera ca pot sa o faca mai goala decat o fac americanii sau cei care or fi inventat gaura respectiva. Asa este si cu Black Friday. Atunci cand a aparut si in Romania, a facut ravagii si oamenii s-au calcat in picioare pentru a prinde un stick redus la 12 RON.

Am preluat Black Friday, am facut-o Black Weekend, apoi Black Week. Acum, asa cum era de asteptat, ne trezim si cu un Black Fiday in mijlocul verii. Disperarea de a face o vanzare cat de mica, de a lichida un stoc care nu se misca dealtfel sau de a creste vanzarile ma fac sa ma gandesc ca nu mai avem mult pina vom vedea prima firma care face Black Friday in fiecare zi. Pentru ca totul este negru. Inclusiv ideea de marketing.

Black Friday a sosit ca o campanie perfecta pentru capitalism. S-a transformat incet-incet intr-o prostituata de lux, pentru a ajunge intr-un final o curva de pe centura. Semnificatia si implicatiile ei s-au diluat intr-un asa hal incat nu stiu daca vor mai sensibiliza pe cineva astfel de aparitii. Cu cat vom vedea mai multe Black Friday la fiecare colt de bloc si apropiere de weekend, cu atat ne va atrage mai putin.

Ma astept in cel mai scurt timp posibil si brutariile sau taranii din piata sa organizeze Black Fiday. In fiecare marti,miercuri si joi. Dar ei macar vor avea o scuza, nestiind ca Friday este ziua dinaintea lui sambata. De fapt, ei vor avea toate scuzele din lumea. Dar niciodata nu voi putea sa gasesc o scuza plauzibila unei companii care organizeaza o astfel de campanie in mijlocul verii. Si niciodata nu voi incerca macar sa caut un alibi pentru o firma care are un departament de marketing si un buget de advertising suficient de mare incat sa faca un spot TV cu acoperire nationala.

Fratilor, ii rog pe aceasta cale pe cei de la Nutline sa organizeze, pentru zecile de milioane de mancatori de semnite, un mareeee BLACK FRIDAY. In care sa lasati oamenii sa faca stocuri pe saturate. Si poate se vor lua dupa voi si Petrom-ul sau OMV-ul si ne vor lasa, macar de Black Friday, sa bagam carburant la preturi decente. Macar asa, ca o aroganta. Macar sa ne aducem aminte de vremurile cand monopolul de stat era monopol de stat. Si nu consortiu privat.