Dragi politicieni, aveti mainile patate de cacat si sange. Si totusi va lingeti de miere pe degete!

inchisoare

Sunt multe aspecte care ma socheaza in Romania. Sunt destule aspecte care, uneori, ma socheaza, chiar si in comportamentul meu. Motiv pentru care nu condamn, doar constat.

Nu pot sa nu remarc cum in Romania anului 2014 este posibil ca un copil sa moara intr-o hazna. Dupa ce in Romania anului 2013 un copil a murit sfartecat de cainii fara stapan. In toata aceasta situatie de cacat, avem haite intregi care se bat pe cate un votant ratacit. Si il sfasie.

Nu mai este nimic de furat. Si totusi avem interes politic din ce in ce mai mare. Nu mai este nimic care sa ma surprinda. Si totusi mereu se gaseste cate ceva. Dragi politicieni, aveti mainile patate de cacat si sange. Si totusi va lingeti de miere pe degete!

Multi se vor revolta de limbaj si de o astfel de imagine. Revoltati-va de realitate, nu de cuvinte. Revoltati-va la gandul ca putea fi copilul vostru. Revoltati-va la gandul ca, o data la patru ani vi se arata cum este sa ai drepturi. Revoltati-va la gandul ca sunt modificate Constitutii dupa bunul plac si umilele interese. Revoltati-va la gandul ca gazele se ieftinesc doar in ani electorali. Faptul ca nu se scumpesc, priviti-o ca pe un favor.

De fapt,de ce sa ne mai revoltam cand dorinta este sa ne resemnam ? Cand  „merge si-asa” este brevetat de romani. Cand noi ne facem ca muncim si ei se fac ca ne platesc. Cand fiecare fura daca are ocazia si totusi ne plangem ca suntem furati. Cand iesim in strada pentru un post de televiziune, dar nu ne unim cand vine vorba de aspecte fundamentale.

Si totusi, chiar in aceasta tara, sunt multi cei interesati sa ne conduca. Pentru ei nu mai exista miros sau culoare, frica sau constiinta.Pentru ei exista doar cacat,sange si bani. Si peste tot acest tablou macabru, ei presara dragostea lor de tara si nazuinta pe care o nutresc pentru un trai macar decent. Pentru ca daca as spune “mai bun”, nu stiu daca s-ar apropia de un trai decent.

Dragi politicieni, aveti pe constiinta fiecare copil mort din cauze care nu ar fi trebuit sa existe. Aveti pe constiinta copii morti in veceuri rurale sau  infanti sfasiati de caini, soferi morti pe drumuri impracticabile, oameni morti de foame sau frig ori disperati care si-au pus capat zilelor pentru ca nu au mai gasit solutii in a castiga o paine pentru familie. Aveti constiinta? Ganditi-va la asta atunci cand bagati mana in borcanul cu miere si va lingeti pe degete, pina la umar.  In ceea ce ma priveste asta voi avea in gand atunci cand voi merge la vot: cum va uitati la noi indiferenti, cu o mana plina de cacat si cealalta plina de sange. Si totusi cu gust de miere pe limba.

De ce tace Iohannis si de ce „plange” Turcescu?

turcescu

Am zis sa nu treaca necomentata decizia patriotica pe care a luat-o jurnalistul Turcescu. Sau domnul locotenent-colonel Robert Turcescu, fiecare cum vrea sa il catalogheze. Atunci cand am vazut prima oara stirea m-am napustit cu un articol, nepostat insa la momentul respectiv. Si bine am facut sa nu dau crezare primului impuls.

Inainte de a arunca o piatra voi incerca sa atrag atentia asupra unor aspecte pe care multi dintre voi nu stiu daca le-ati observat. Sau poate ca ati observat in prima instanta, doar ca mi-a luat mie ceva mai mult sa inteleg. Inainte de toate nu trebuie sa uitam ca Robert Turcescu nu a dezamagit ca jurnalist. Nu stiu cat de bine si-a facut treaba ca ofiter sub acoperire, ca jurnalist insa, cel putin in ceea ce ma priveste, nu a dezamagit. De cele mai multe ori nu am gasit ceva sa ii reprosez. Si de cele mai multe ori mi s-a parut impartial. Mi s-a parut ca vorbeste si analizeaza pentru noi, pentru cei multi si prosti.

Voi incerca, pe cat posibil, sa nu il laud si sa nu il critic. Voi incerca sa imi explic de ce acum? Si de ce nu acum doua mandate? Sau la ultimele alegeri? Eu stiu ca o curva, atunci cand este curva, prefera sa stea cu capul la cutie. De ce Robert Turcescu, stiindu-se curva sub acoperire, se plimba duminica, pe strada mare, alaturi de alte dudui, respectabile la randul lor? Poate pentru ca a simtit ca nu mai poate gestiona presiunile politicului care, daca nu existau deja, nu ar fi intarziat sa apara. Si poate pentru ca ceea ce i s-a cerut acum a fost prea mult, chiar si pentru el, ditamai locotenent-colonelul. Sunt ironic. Recunosc! Si poate prea acid. Mi-o asum si p-asta. Dar nu sunt atat de naiv.

Cel putin nu atat de naiv incat sa “inghit” scuzele de pe blogul personal si sa ma uit in ochii domnului jurnalist atunci cand spune ca “refuza sa fie o Iuda in fata lui Christos”. Daca domnul Turcescu doreste sa spele macar o parte din pacatele pe care simte ca le are, pentru ca altfel nu si-ar mai fi cerut scuze, atunci trebuia sa mearga cu marturisirile pina la final. Si sa spuna “De ce acum?”. Si sa spuna mai mult decat a facut-o in cele nici zece randuri. Sa ajute cu adevarat la o recladire curata. De la capat.

Pentru ca nu este singur. Si nici singurul. Si pentru ca imixtiunea politica l-a atins, iata, si pe el. Si se pare ca l-a atins tocmai in…bila neagra. De fapt, i-a cam spart-o chiar. Sincer sa fiu, nu stiu daca mai putem vorbi de Robert Turcescu ca ziarist. Si nu stiu daca acele emisiuni “de manual” mai au vreo insemnatate in ochii oamenilor. In ochii mei va ramane de aici incolo cu o mare bila neagra. Si sparta!

Si in toata aceasta tevatura nu pot sa nu ma intreb de ce campania lui Iohannis seamana mai mult cu un mars al tacerii? De ce avem parte de o campanie “pe sustache” din partea principalului contracanditat al lui Ponta? Chiar nu mai suntem demni,ca natiune, nici macar de circul politic? Sau pur si simplu asistam la o actiune nedemna a unui om demn, care nu doreste sa fie un invins si sa fie vazut asa cum a fost perceput Geoana atunci cand celebra victoria in minutul 89?

In concluzie, inainte de a-l judeca sau martiriza pe domnul Robert Turcescu, ganditi-va la motivele pe care le-a avut acesta. Puteti sa il acuzati pe Turcescu de orice, dar nu de prostie. Si puneti in paralel, atunci cand analizati ultimele actiuni politice din teren, inclusiv faptul ca seful SIE si-a dat demisia. Faptul ca va candida nici nu ne mai lasa practic sa gandim ca motivele poate au fost altele decat o simpla candidatura. Pentru ca daca demisia nu ar fi fost insotita de candidatura, atunci oamenii poate ca si-ar fi pus intrebari daca nu cumva, cineva, incearca sa puna saua sus pe SIE. Si daca am avea o tara normala, dupa principiile mele cel putin, postul ar trebui sa ramana vacant pina dupa alegeri. Pentru ca oricarui OM va ajunge acolo este imposibil sa nu fie….tangibil.

Daca Romania va participa la un razboi, i-as vrea pe toti acei ofiteri sub acoperire, pe front, in prima linie. Doar asa isi pot face datoria. Si nu prin propaganda menita sa trimita tineri fara bacalaureat in razboiul altora. Nu instig, ci doar atrag atentia ca respectivii „colaboratori” sunt oarecum rezervisti si ,cel putin teoretic, apti si pregatiti de lupta.

Baba care hranea cainii si scuipatul care aproape a atins tinta

inchisoare

Ma uitam zilele trecute la o filmare in care o femeia era atacata de o haita de caini. Intr-un cartier. Nu are vreo importanta foarte mare ce oras, ce cartier, pentru ca toate sunt intesate de caini flamanzi si agresivi. Nu dau neaparat vina pe animale, dar nici nu le voi sustine cauza.

Mi-aduc aminte de o insemnare scrisa prin facultate, anul doi daca nu ma insel, unde dadeam de pereti cu toate babele care hraneau cainii prin fata blocului. Mi-aduc aminte ca m-am luat chiar de vreo doua ce aciuasera ditamai herghelia la scara blocului in care locuiam. Si ce blesteme,imprecatii si vorbe mi-am luat, vai de urechile mele. Parca eu eram cainele. Si intrebam atunci aceleasi babe usor iesite de pe ax daca dau, de obicei, de pomana unui tigan pe care il vad pe strada? La fel de jegarit, la fel de flamand si la fel de agresiv atunci cand este in haita. Un raspuns sec si un scuipat care aproape ca si-a atins tinta si puteti sa va faceti o idee despre ce babe vorbim.

Vorbim de niste persoane lasate singure-cuc, cu copiii care mai de care mai departe de ele, fara sot. Dar nu neaparat vaduve. Ci doar parasite. Pentru ca oamenii, inteligenti se pare, si-au dat seama ca nu au de ce sa stea langa niste cauze pierdute. Si da, vorbesc in cunostinta de cauza, pentru ca cele doua babe erau exact in aceasta situatie. Dar nu inseamna ca toate sunt asa. Ci doar majoritatea dintre ele. Si acele persoane cauta compania unor…vietati. Si pentru ca oamenii nu prea le mai agreeaza prin preajma, singurii care le mai tolereaza si dau din coada sunt cainii.

Imi vor sari in cap acum oamenii, reprosandu-mi ca si eu voi ajunge batran. Si poate chiar singur-cuc. Da. Poate asa o sa fie. Si mai mult ca sigur imi voi lua un caine, daca se intampla asa. Dar il voi lua cu mine in casa, la azil sau pe strada, daca acolo am ajuns. Dar va fi cainele meu, caine de care voi avea grija si pentru care voi fi responsabil. Nu voi strange cainii pe langa mine asa cum strangea Cozma minerii. Nu voi cauta sa imi rascumpar pacatele tineretii hranind la batranete niste animale care nu au avut noroc.

Si imi vor sari in cap inclusiv iubitorii de animale si sau se vor uita intrebator “Doar nu vrei sa ii omori? Sunt niste suflete.” Iubesc animalele poate la fel de mult ca si voi cei care sustineti cauza cainilor comunitari. Dar pina la un punct. Pina cand cainii isi fac haite si copiii sunt sfasiati. Atunci eu vin cu propuneri radicale, iar daca voi aveti propuneri mai putin criminale, sunteti invitatii mei sa le sustineti. In lipsa altor idei, singura idee este si cea mai buna. In lipsa initiativei iubitorilor de animale, ramane initiativa hingherilor.

Una peste alta, nu ma apuc sa dau cu masina peste comunitari sau sa le pun otrava in mancare. Dar voi sustine, de fiecare data cand vad oameni atacati, cauza oamenilor si nu a animalelor. Mi se pare un paradox sa hranesti o turma de caini in fata blocului dar tu sa nu ai nici macar o pisica in casa. La fel cum gasesc paradoxal felul in care strainii ne acuza ca incalcam drepturile minoritatilor si ca suntem rasisti dar ei ne trimit tiganii inapoi in tara cu primul avion. Si cu o prima de instalare daca se intorc in liniste.

PS: Mai jos filmarea cu pricina. Probabil destul de veche dar, totusi, noua pentru mine. Poate ca ar fi bine, asa cum politia arata vitezomanilor filmari cu accidente tragice, sa arate si babelor care ii hranesc astfel de imagini.

Silfidele prezinta lenjerie,plinutele prezinta chiloti

reclama chiloti

Mi-am adus aminte de o reclama a unei companii care se ocupa de lenjerie intima si de cum au ales ei sa promoveze femeile ceva mai plinute. De fapt, femeile normale, nu domnisoarele acelea piele si os. Si nu pot sa nu aduc aminte si de reclamele care ii au drept protagonisti pe barbati. Sau de cum sunt facute hainele din ziua de astazi, de scot tot ce este mai bun in evidenta.

Una peste alta, as fi ipocrit sa spun ca ma deranjeaza croiala. Dar am fi ipocriti si sa recunoastem ca realitatea este alta. Cu totul alta. Hainele pentru femei, blugii in special, au ceva aparte. Si anume o croiala facuta sa…tina totul la un loc si sa modeleze corpul. Adica imi inchipui chiar si o duduie ceva mai plinuta cum se chinuie sa intre intr-o pereche de blugi M. Si cum face ea toate sacrificiile, pentru ca la final, odata intrata in blugi, acestia sa faca restul. Sa ii tina formele, sa le modeleze, sa o faca sa arate cu cateva kilograme mai slaba. Dar cu ce pret? Cu pretul de a induce in eroare barbatii. Daca te duci la piata si cumperi un pepene fara sa ii faci dop, acasa s-ar putea sa constati ca nu este tocmai ce iti doreai. Asa este si la respectivele domnisoare. Toate bune pina eliminam din ecuatie blugii. Si vedem ca fundul nu mai este asa de obraznic, ca piciorusele sunt de fapt niste butucei si ca talia se cam duce inspre lateral.

Si ca sa nu ziceti ca sunt misogin, trebuie sa ne luam un pic si de blugii pentru barbati. Nu gasesc nicio modalitate finuta sa o spun, asa ca o voi spune direct: anumiti blugi pentru barbati sunt croiti sa ii faca sa para mai dotati decat sunt. Pentru ca daca unui barbat ii fug ochii spre sutienul unei femei, fiti siguri ca si unei femei i se indreapta privirea spre prohab. Deci? Marketing. In reclamele pentru chiloti, prezentate de Vin Diesel, Beckham sau Ronaldo, cred ca exista un…plus valoare adaugat de cei din Departamentul de Marketing. Ganditi-va ca exista inclusiv chiloti denumiti sugestiv “Mr. Big”.

Mie imi miroase a reclama mincinoasa, chiar daca unii pot spune ca a struguri acrii. Cred ca multi dintre cei care citesc poate nu dau atentie la aceste aspecte. Dar va asigur ca daca majoritatea nu ar fi avut astfel de perspective, pai atunci nici croiala si nici reclamele nu ar fi fost facute in acest fel. Imaginati-va o „silfida” de 90 de kilograme si 1,65 intr-o reclama de la Victoria`s Secret. Parca nu mai este atat de Secret, nu? Parca nici nu iti vine sa ii mai zici lenjerie, ci de-a dreptul chiloti.

Una peste alta, minciuna, impachetata frumos sub numele de “marketing”, prinde si vinde. Si, desi inseala asteptarile consumatorului final, ea totusi vinde. In plus, idealul masculin si feminin este departe de ceea ce regasim in cotidian. Si, poate cel mai important aspect dintre toate, pe cat de mult ne chinuim sa ne imbracam, sa ne asortam si sa ne accesorizam, pe atat de mult ne dam seama ca obiectivul principal este sa incercam sa dam hainele jos. Si pe ale noastre si pe ale partenerului de sex opus, pe care il/o tot privim.

Barbatii cu selfie-uri de pitzi

facebook

Nu pot spune ca imi displace Facebook-ul, dar nici ca am o pasiune pentru el. Am, in schimb, o pasiune in a vedea ce mai posteaza fiecare. Trecand peste faptul ca am ocazia, cu ajutorul retelei de socializare, sa ma intalnesc cu cineva dupa un an si totusi sa am impresia ca doar ieri ce l-am vazut ultima oara, reteaua aduna laolalta multi oameni…ciudati.

Fiecare in felul lui este cel putin ciudat, inclus fiind si eu in aceasta lista. Dar pe FB avem o categorie aparte de oameni, mai precis pe cei care posteaza strict pentru FB. Sau cel putin asa imi dau mie impresia.Am unele persoane care , atunci cand pun o poza, imi dau impresia ca s-au oprit din plans strict pentru poza respectiva, au ras un pic, dupa care inapoi la nefericire. Facebook este o oglinda. Dar nu una care reflecta realitatea, ci una care reflecta ceea ce ne-am dori noi sa avem. Parerea mea.

Daca in SUA s-ar putea sa vedem un declin al retelei de socializare, asa cum se intampla cu orice idee noua si frumos ambalata, in Romania cred ca inca nu a cunoscut dezvoltarea adevarata. Pai cand o ajunge FB si la sate, atunci sa te tii.

Facebook este o noua masca, un alter-ego. Ne place, nu ne place, FB va ajunge in cartile de istorie fie prin fenomenul in sine, fie prin declaratii ale unui politician. Daca nu va ajunge in manualul scolar pentru clasele primare, in lucrarile de marketing cu siguranta va fi prezent. Si probabil in cele legate de psihologie. Si sigur se va face referire la acest fenomen ca la o forma de refulare, la un pitic de pe creierul nostru, pitic caruia uneori ii mai dam drumul pe internet.

Si ma amuza in mod deosebit barbatii care isi fac selfie-uri de pitzi. Dar de pitzi de Antena Stars, nu orice pitzi. Tuguiaza buzele, ridica sprancenele si dau capul usor intr-o parte. Sa nu imi spuneti ca nu i-ati vazut?! Sunt pe toate drumurile in ultima vreme. Acesta este un exemplu de oameni ai caror pitici sunt lasati liberi. Poate ca vor doar un accept, o confirmare ca este bine ceea ce fac. Si cum sunt multi care “Like” poza respectiva, pai omul va mai tot produce. Ca un copil care repeta o prostie la care au ras parintii.

Inevitabil, bagajul

packed-car

Ce au femeile cu bagajul? Este o intrebare legitima zic eu, in contextul in care nu cred ca am vazut inca o femeie care sa nu impacheteze jumatate de casa atunci cand pleaca in vacanta. Sau care sa nu ia cu ea de la ac si tata pina la mojarul pentru pisat, pe principiul “nu se stie cand iti trebuie”. Ce aveti fetelor cu mutatul asta? Plecam intr-un scurt concediu, nu suntem introdusi in programul de protectie a martorilor.

Cel mai “frumos” la acest concediu este momentul in care incepe o femeie sa ”lucreze” la bagaje. Evident, lucrarile incep cu doua saptamani inainte si se termina…pardon, nu se termina la timp niciodata. De fiecare data, inevitabil, inca mai sunt adaugate haine in troller chiar si atunci cand tu ai inceput sa le duci la masina. Si, inevitabil, in ciuda acestor pregatiri de cazarma, in prima zi de concediu, dimineata, ceri si tu camasa alba de in. Si, inevitabil, primesti o privire si ti se raspunde cu o intrebare :”Ce camasa? Pai nu ti-ai pus-o?” Si iti iei, inevitabil, tricoul pe tine si pleci la plaja.

Daca ai si un copil, pai atunci bagajul este ceva horror. Este….? Nu stiu cum as putea sa descriu, insa cred ca toti cei care au copii inteleg exact cum poti descrie in cuvinte bagajul pentru concediu. Acolo trebuie sa anticipezi fiecare nevoie a copilului si fiecare problema care poate aparea si sa le transpui pe toate intr-un troller, un ghiozdan,o geanta mai mica si vreo 2-3 plase de un leu. Si abia atunci ai garantat ca ai luat trei sferturi din ce iti trebuie pentru copil.

Si al dracu` bagaj, zau daca nu este contagios. Cand vezi ca sotia indeasa tricou dupa tricou, pantaloni scurti,blugi, camasi, pai atunci te apuca un picintrebarile si fiorii: “Pai de ce isi ia atatea? O stii ea ceva? O ploua? Iesim la restaurant?” Si exact pe principiul acela de a nu dori sa fii singurul cu pantaloni scurti la restaurant, incepi si tu sa iti bagi 2 perechi de blugi, ca nu stii cum s-or asorta acolo, cate doua tricouri pe zi, vreo 2-3 camasi casual, ca poate nu merge la tricou. Si, inevitabil, intr-un final, ajungi sa intelegi ca ti-ai luat de pomana atatea haine. Doar ce ai ajuns la finalul sejurului si realizezi ca nu ai reusit decat sa plimbi niste haine si sa reusesti doar sa le sifonezi, in timp ce un troler nici nu a fost deschis. Iar camasile luate au atarnat pe umerasul din spate si nu au facut decat sa tina umbra pe drum.

Si, inevitabil, dupa ce te-ai distrat, ai mancat, te-ai plimbat si ai cumparat suveniruri, este momentul sa refaci bagajele si sa pleci. Aici este cea mai mare ciudatenie. Niciodata, dar niciodata, nu mai nimeresc aranjarea lor in portbagaj “ca la tetris”. Dupa ce am plecat de acasa si am petrecut minute bune pentru a le gasi cea mai buna pozitionare astfel incat sa avem loc berechet, la intoarcere nu imi mai iese acea aranjare nici sa ma pici cu ceara. Nu numai ca nu iese, dar imi mai raman si vreo doua trollere incat nu inteleg cum de am reusit sa le aducem pina aici. Dar totul se incheie cu bine, cand te linistesti vazand ca, pe langa cele doua trollere pe care nu intelegi unde le-ai pus la venire, sotia apare triumfator cu inca unul. Priceless!

Nu vreau sa par misogin, dar ma intelegeti baieti, nu ? 🙂

Maruta, iti multumesc!

maruta

Îți multumesc Maruta pentru tot ce ai făcut pentru mine si pentru faptul ca nu încetezi sa ma surprinzi in fiecare zi. Îți multumesc pentu felul in care contribui la dezvoltarea mea si pentru ca nu lași sa treacă o zi fără sa il vad pe Guta. Stiu ca tot ceea ce te motiveaza este gandul ca poti da un exemplu, ca poti motiva niste tineri pierduti si, cel mai important aspect, ca nu o faci pentru bani.

Cand faci o emisiune,calota polară se reintregeste si oaze încep sa apară spontan in desert. Cand vorbesti tu, lumea se opreste in loc si fiecare, cu mic, cu mare, asculta. Stiu ca, atunci cand ai un discurs, deținuții devin cetățeni model iar octogenarii se pregătesc de olimpiada. Cand faci tu o emisiune, parca si Grinciul zambeste si celui mai intunecat suflet ii vine sa faca o fapta buna. Pomii inverzesc in Decembrie si in România corupții se cer singuri la închisoare. Atunci cand incepe emisiunea, timpul se opreste in loc. E divin. Ne faci sa ne dorim sa fim niste parinti mai buni, niste cetateni model, niste europeni mandri.

Te provocam Maruta…ba nu….  Te rugam insistent sa ii aduci pe Bercea Mondialul, liderul isis, Fane spoitoru, Lupul cel Rău (dar sa nu o prind si pe nesuferita aia de Scufita), si chiar pe Osama. Stiu ca iti sta in putere. Si te mai rog sa ne prezinti o emisiune din puscarie pentru a ne arata cultura adevarata. Noi, publicul, te rugam. Stim ca uneori esti obligat sa mai prezinti si alte categorii de oameni, insa iti multumim pentru ca nu o faci. Iti multumim si te felicitam pentru ca ii ignori pe oamenii de cultura sau pe olimpici. Foarte bine faci ca ii boicotezi. Nu merita atenția noastră. Sa le fie rusine ca indraznesc sa plece din tara, pe la concursuri internationale, pe banii contribuabililor. Cred ca daca au luat o medalie sau daca ne-au pus steagul la loc de cinste, trebuie neaparat sa ii preaslavim acum? Sau cum vine asta? Rusine olimpicilor! Rusine! Apucati-va de o munca cinstita, nu de pomeni pe banii nostri. Cand vom auzi o manea din gura voastra sau cum v-ati lasat amanta insarcinata, pai atunci sa emiteti pretentii. Pina atunci, ciocul mic la ei, ca acum Maruta e la putere.

Noi tot ce vrem sa vedem sunt Guta si amanta, tatuaje si piercinguri si, cel mai imporant, scandaluri. Cat mai multe scandaluri. Si, daca se poate, te rugam, sa fie cu tenta sexuala. Invarte-i, imbarliga-i, amesteste-i si du-i acolo unde iti place tie. Si unde ne place si noua. Tot ce stiu este ca iti iese. Si iti iese atat de bine incat imi vine sa cred ca au pus-o pe Esca dupa tine tocmai pentru a-si bate joc de ea. De unde atata admiratie pentru Esca? Se da jurnalist, vorbeste limbi straine, auzi tu, ia interviuri in exclusivitate de la cine-stie-ce somitate? Pai ea habar n-are sa faca un show. Ea citeste de pe prompter, nu ca tine. De buna ce e a ajuns cea mai “batrana” prezentatoare. Cred ca din lume chiar. Iti imaginezi? Altceva nu mai stie sa faca.

Spre deosebire de tine, Maruta….

Semnat fanul tau, Sorinel Puslamaua de Platina

Prima zi de scoala seamana mereu cu prima zi in care ninge!

scolar

Nu mai tin minte aproape nimic din prima mea zi de scoala dar am avut ocazia sa retraiesc o parte din emotiile pe care cred ca le-am avut atunci. Prin baietelul meu de sase ani.Foarte multi oameni, foarte multi copiii, foarte multi invitati. Ziceai ca este alarma de incendiu la Finante. Dar ca sa nu o lungim prea tare, pentru ca a fost o zi grea, iata ce m-a frapat astazi.

In primul rand dorinta unanima a parintilor de a avea copiii intr-o clasa buna. What the f…? Una este sa vrei sa ai copilul la un invatator bun, in cazul celor de clasa zero, alta este sa ai pretentia sa fie intr-o clasa buna. Adica… inteleg ca trebuie mereu sa existe o clasa de doctori, profesori, judecatori si alte clase cu expunere sociala? Si neaparat sa fie A, nu?! Nu B, nu C, in niciun caz E sau F. Si, va vine sa credeti sau nu, la scoala unde merge baietelul meu avem chiar G. Multi copii anul acesta. Intr-un cuvant, toti parintii curiosi si dornici sa vada daca este o clasa buna. De parca iti poti da seama intr-un timp atat de scurt. Toti parintii vor sa vada de fapt cum arata ceilalti parinti si sa isi faca,pe cat posibil, o idee despre colectiv. O idiotenie, in ceea ce ma priveste. Dar…fiecare cu pasaricile lui.

In al doilea rand ma socheaza traficul. Stiu la ce sa ma astept, dar parca niciodata nu sunt pregatit. La fel cum pateste municipalitatea cand vine ninsoarea in Decembrie, traficul din prima zi de scoala mereu ma ia prin surprindere. Si, la fel ca la o ploaie marunta, parca toti uita cum se conduce regulamentar. Si asa cum ii vezi pe multi pe la hipermarket pe locurile destinate persoanelor cu dizbilitati, mereu se gasesc doi,trei care sa parcheze unde li se pare lor mai misto. In poarta scolii, pe spatiul verde sau sa ii blocheze pe cei civilizati. Doamne Fereste sa faca o suta de metri. Ma astept chiar sa cheme invatatoarea la masina.

Apoi ma socheaza prezentarea de inceput de an scolar. Mai precis invitatii si discursul acestora. In conditiile in care avem copilasi de sase ani prezenti, cu mana inclestata pe mana ta de emotii, nu cred ca se impune un sobor de preoti, discursul directorului, al primarului si al altor doi-trei invitati “speciali”. Daca discursul directorului si al primarului au fost aproape in regula (cu mici scapari cu tenta electorala, pe alocuri), preotii au un loc special in capul listei mele de “Asa nu!”. Nu este de ajuns ca au un discurs anost,lung si lalait, dar intotdeauna trebuie sa incheie cu cele 5-10 minute de multumiri pentru “sefi”. Si cum sefii sunt multi, nici multumirile nu sunt putine.

Si ultimul lucru care m-a socat, pentru ca se pare ca sunt usor de socat, este faptul ca am gasit o clasa curata si frumos amenajata. In plus, copiii au primit un ghiozdan si un penar. Nici nu imi vine sa va mai spun ca exista videoproiectoare in clase. Deja, pentru mine, este usor sf sa vad clase utilate, mai ales prin prisma a ceea ce exista atunci cand eram noi in clasele primare. Un mare BRAVO!

Una peste alta, nu stiu de ce se tot plang ministerele de natalitate, dar astazi am vazut peste 150 de copii de clasa zero. Ceea ce inseamna un 2035 in care fie vom avea o pensie, fie vom vedea, din nou, batalioane de picati la BAC.

Daca deja te vezi Lupul de pe Wall Street s-ar putea ca deceptia sa fie cu atat mai mare cand vei realiza ca esti doar Nea Costel de la Colt

afacerist deprimat

Traim vremuri stresante. Nu stiu daca sunt mai stresante decat au fost ale parintilor nostri, dar  cu siguranta destul de canceroase. Dar cu certitudine nu la fel de dure precum ale bunicilor, care sa nu uitam ca, totusi, au trecut printr-un razboi, daca nu chiar doua. Macar unii dintre ei. Acestea fiind spuse si acceptate, concluzia este simpla: toate vremurile sunt de c…t. Cu mentiunea ca unele dintre ele parca nu miros atat de rau a c…t.

In vremurile pe care generatia celor de treizecisiceva de ani le-a prins, cel mai mare stres il aduce cu sine locul de munca. Unii se streseaza ca nu au job, altii sunt revoltati pentru ca au un job corporatist stresant din cale-afara. Cert este ca, si unii si altii, se uita la mirajul propriei afaceri, fara sa realizeze ca se uita la o himera. Mitul de a fi propriul stapan versus a avea un job stresant, aceasta dilema cred ca se afla in planurile multora dintre noi.

Doar ca majoritatea dintre noi nu vedem un aspect destul de important. Ce nu vedem sunt miile de tineri care se pierd pe drum in cautarea “acelui” business, pina ca acel Zuckerberg sau Gates sa reuseasca. Cei pe care ii vedeti si care sunt promovati intens reprezinta doar varful varfului icebergului. Nici macar doar varful. Pentru ca pina sa ajunga cei doi mari, mii, daca nu chiar zeci de mii, au pierdut bani, familie si sanatate in incercarea de a-si pune pe picioare o afacere.

Nu incerc sa descurajez un tanar care doreste sa isi faca un start-up. Nici pe departe. Vreau doar ca acel tanar care isi pune intrebarea “Ce afacere sa imi fac?” sa se gandeasca de doua ori inainte sa plece de la job. Pentru ca daca isi pune chiar aceasta intrebare, pai atunci nu este momentul potrivit pentru afaceri. Ideea de afacere perfecta iti vine muncind pentru altul. Asa se intampla mereu. Doar asa poti vedea lucruri care suporta imbunatatire sau piete pe care nu a intrat nimeni inca. Fiecare in domeniul lui.

Si daca inca mai vrei sa iti faci o firma, gandeste-te foarte bine care este principalul motiv pentru care doresti sa pleci de la job si sa o apuci pe drumul tau. Care este motivatia ta principala? Bani? Liniste? Sau pentru ca iti place ceea ce faci? Ar fi bine sa incepi cu ultima parte. Placerea. Daca exista placere in ceea ce faci, atunci go for it, pentru ca banii vor veni si ei. Nu stiu despre liniste insa. Dar daca scopul principal este sa faci bani, atunci cred ca ar trebui sa mai cauti, macar un timp, pina atunci cand vei gasi ceea ce iti place sa faci. Nu uita ca cele mai bune afaceri sunt cele pornite de la hobby-uri.

Asadar ne-am lamurit ca nu traim vremuri tocmai roze. Pentru asta cred ca fiecare a realizat fara sa mai fi fost nevoie de cateva randuri. Ceea ce imi place sa cred ca vor realiza cat mai repede majoritatea tinerilor, este momentul in care sa pornesti o afacere si motivele pentru care iti doresti sa infiintezi o firma. Pentru ca daca deja te vezi Lupul-de-pe-Wall Street s-ar putea ca deceptia sa fie cu atat mai mare cand vei realiza ca esti doar Nea Costel de la Colt.

Tariceanu si suspendarea,alocatia si ajutorul social

vote

Ce sa faca un cuplu cu cei 200 de lei pe care ii primeste de la statul roman drept pedeapsa ca a indraznit sa faca un copil? Dupa o perioada scurta de timp, ajungem imediat la nici 50 de lei, suma care ar trebui sa fie suficient de importanta incat sa faca diferenta intre a-ti dori sa faci un copil sau sa stai pe ganduri.

Si in tot acest timp statul ofera ajutoare sociale unor oameni care prefera sa stea acasa pe bani putini, decat sa mearga la munca pe ceva mai mult.  Ganditi-va ca o persoana care nu are servici poate sa castige aproape 200 de lei fara sa faca nimic. Este felul statului roman de a rasplati lenea. Si statul are obiceiul sa plateasca inclusiv prostia. Nu ai luat BAC-ul? Nicio problema. Te obisnuim din start cu castigul unui ban cinstit prin ajutorul de somaj. Nu conteaza ca nu ai muncit o zi in viata ta, nu conteaza ca ai “reusit”performanta de a nu trece BAC-ul, nu conteaza ca statul incurajeaza, din nou, lenea, tu, tinere picat, vei primi o perioada de timp niste bani pentru care nu ai facut nimic.

Si in tot acest timp vedem oameni stransi cu miile la cate un miting, pentru a sustine nu-stiu-care candidat. Pentru ca orice candidat sa scoata mii de oameni in strada, pe prafurile de astazi, pai atunci oamenii aceia chiar trebuie sa creada in el. Sau sa creada ca se aleg cu un mic, o bere, o atentie. Acei oameni care alearga dupa un mic, cu mic cu mare, sunt cei care decid pentru tine ca este bine sa ai o alocatie de rahat. Si ca este bine sa te apuci apoi prin presa de “criticat” natalitatea si de tras un semnal de alarma pentru perioada 2020-2025. Cei pe care ii vezi alergand dupa acel mic sunt si cei care se vor duce sa voteze. Pentru ca tie, cel care citeste acum, iti este deja lehamite de tot ce vezi si crezi, in mod sincer si justificat, avand convingerea ca niciunul nu va face mai mult. Si atunci iti spui ca la ce bun sa te mai duci?!

Si in toata aceasta tevatura despre vot si cine voteaza, se mai trezeste cate un “patriot” sa ceara suspendarea presedintelui. Nu ma intereseaza daca domnul Traian Basescu va mai sta sau nu la Controce(n)ti pina la finele mandatului, ma intereseaza doar daca domnul-patriot Tariceanu are de gand sa plateasca din nemarginitele-I buzunare referendum-ul pentru suspendare?! Sau are de gand sa il plateasca, din nou, din buzunarele mici si rapciugite ale celor care se “bucura” de 200 de lei de la stat, drept recompensa ca au avut curajul sa faca un copil?! Primul si ultimul pentru majoritatea cuplurilor!