Apara Tatarusanuuuuuuu….nuuu…nuuu….NU!!!

Va place, nu va place, nu am cum sa trec peste meciul de povestit nepotilor,de seara trecuta. Inainte de toate, ma bucur ca am asistat la o pagina de istorie, pentru ca nu stiu sa mai fi existat vreo situatie in care un jucator de camp sa apere doua penalty-uri tocmai impotriva unei echipe din tara natala. Si in ce stil a putut apara. Sau in ce stil au putut rata cei doi stelisti.

Dupa meciul de aseara pot spune ca “am trait sa o vad si pe asta”: Moti a reusit sa faca fericiti multi dinamovisti, aspect care nu ii iesea de multe ori atunci cand juca la Dinamo. Si nu pot sa nu remarc o serie de paradoxuri pentru acest duel dintre bulgari si romani.

Primul paradox ar f i ca tocmai declaratia lui Stoichita s-ar putea sa il fi transformat pe Moti si sa ii fi dat motivatia de care avea nevoie pentru a intra in poarta. A profitat de moment si conjunctura si a castigat. Bravo lui! Cat despre declaratia ironica a fostului antrenor al Stelei, cum ca “daca Moti este stalpul apararii echipei bulgare, atunci Steaua e deja calificata”, pot doar sa o consider lipsa de respect. Si palma data de Moti a fost mai mult cu piciorul, pentru absolut toti cei care l-au criticat.

In al doilea rand, atat noi cat si bulgarii ne consideram superiori unii celorlalti, chiar daca, (nu stiu daca tocmai) in mod paradoxal, toata Europa ne considera niste rebuturi. Razboiul acesta rece dintre noi si ei cred ca seamana mai mult a joc in care vrem doar sa vedem ca unii sunt mai prosti decat noi. Nicidecum un joc in care vrem sa castigam.

Un alt paradox il reprezinta eliminarea portarului bulgar. Am o oarecare certitudine ca Steaua s-ar fi calificat daca portarul titular ajungea sa apere la penalty-uri. Dar soarta nu a vrut sa fie asa. O ocazie, Varela scapat singur, fault de rosu al portarului si ,evident, eliminare. Daca Steaua nu ar fi avut acea “ocazie blestemata” soarta meciului era cu siguranta alta. Paradoxul vine tocmai din acea ocazie: dupa ce au stat “la cutie” ultima parte din meci, s-au decis sa atace pentru ultima oara. Dupa care…..Mo(r)ti!

Ironia ar fi fost cu atat mai mare cu cat Moti ar fi aparat patru lovituri. Atunci ar fi avut ceva in comun cu Steaua: pe Helmut. Si cu ocazia aceasta am avut sansa sa vedem si noi inca un roman numit “Sir!” de britanici. Ca prea ne saturasem de “Gipsies!”. Dar cu ocazia aceasta stelistii au avut nesansa sa ii simta absenta lui Tatarusanu. Dupa acel “Du-te Dica..Du-teeeee!”, “Apara Tatarusanuuuuu!” va ramane in istorie. Si totodata va ramane noul salut al bulgarilor…

Acest articol a fost citit de 1447 persoane.

Tagged , , . Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *