Este rau sa fii bun intr-o lume rea dar bine sa fii rau intr-o lume buna

Ma gandeam zilele trecute ca este rau sa fii bun intr-o lume rea. Si este bine sa fii rau intr-o lume buna. Si gandul imi tot revine obsesiv in minte. Si nu pot sa nu fac legatura cu o alta dilema sociala, cea legata de cum ne crestem copiii. Cum unii dintre noi ii invata sa fie buni, pe cand altii ii invata sa profite de fiecare oportunitate. Pentru ca intr-un final sa ajunga sa profite tocmai de cei buni.

Daca lumea s-ar ghida dupa un sistem de valori adevarat, nu ar conta acei cativa indivizi rai intr-o lume buna. Dar pentru ca sistemul functioneaza doar intr-un sens, pentru acei cativa rai se creaza un climat perfect pentru a se dezvolta. Este ca atunci cand arunci intre cateva mii de oi, doi lupi. Desi raportul de putere este covarsitor in favoarea oilor, chiar si un singur lup este suficient pentru a le starpi. Pentru simplul fapt ca poate. Pentru simplul fapt ca este mai sus pe lantul trofic.

In esenta suntem animale. Ne inmultim si cautam hrana sau, in cazul nostru, mijloace de a ne face viata mai usoara. Ia-i omului mancarea si vei vedea adevarata lui natura. Arunca-l intr-o seceta prelungita si vei vedea daca este intr-adevar un animal. Instinctul de conservare este mai presus de orice instinct, cu exceptia celui matern sau patern. Intr-o lume in care hrana,spatiul si nevoile de baza sunt satisfacute, omul nu ar avea, cel putin teoretic, de ce sa fie rau.

Pentru ca am inceput amintind de copiii, nu pot sa nu ma gandesc si la faptul ca noile generatii de copii parca au ceva special. Si nu este vorba doar de al meu, pentru ca este al meu. Este vorba de majoritatea copilasilor pe care i-am intalnit. Parca nu emana nici macar un dram de rautate, nici macar acea rautate specifica copiiilor atunci cand vine vorba de jucarii sau de jocuri. Am vazut jocuri intre copiii, cu protagonisti care nu erau interesati de cine castiga. Tot ce faceau era sa se distreze, nu conta cine castiga. Dar intotdeauna se gasea unul…ambitios, la care ceilalti copii se uitau intrebator. Sincer, cred ca pur-si-simplu nu intelegeau de ce se supara. Pentru ca ei nu erau asa.

Asa este si atunci cand crestem. Pentru cei care sunt buni, singura sansa pentru a reusi in aceasta societate si pentru, de ce nu, a reusi poate sa schimbe aceasta societate este sa se adune. Sa stea toti la un loc si sa incerce sa il elimine pe cel care este rau. Si sa nu uite, desi buni fiind, ca scopul scuza mijloacele. Mihai Viteazul a folosit mita pentru a ajunge la putere, scopul sau ulterior fiind de a unifica principatele. Felul in care a ajuns sa infaptuiasca un vis al tuturor este, poate, un pic blamabil. Dar scopul….?

 

Acest articol a fost citit de 1629 persoane.

Tagged , , . Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *