Este rau sa fii bun intr-o lume rea dar bine sa fii rau intr-o lume buna

penseu

Ma gandeam zilele trecute ca este rau sa fii bun intr-o lume rea. Si este bine sa fii rau intr-o lume buna. Si gandul imi tot revine obsesiv in minte. Si nu pot sa nu fac legatura cu o alta dilema sociala, cea legata de cum ne crestem copiii. Cum unii dintre noi ii invata sa fie buni, pe cand altii ii invata sa profite de fiecare oportunitate. Pentru ca intr-un final sa ajunga sa profite tocmai de cei buni.

Daca lumea s-ar ghida dupa un sistem de valori adevarat, nu ar conta acei cativa indivizi rai intr-o lume buna. Dar pentru ca sistemul functioneaza doar intr-un sens, pentru acei cativa rai se creaza un climat perfect pentru a se dezvolta. Este ca atunci cand arunci intre cateva mii de oi, doi lupi. Desi raportul de putere este covarsitor in favoarea oilor, chiar si un singur lup este suficient pentru a le starpi. Pentru simplul fapt ca poate. Pentru simplul fapt ca este mai sus pe lantul trofic.

In esenta suntem animale. Ne inmultim si cautam hrana sau, in cazul nostru, mijloace de a ne face viata mai usoara. Ia-i omului mancarea si vei vedea adevarata lui natura. Arunca-l intr-o seceta prelungita si vei vedea daca este intr-adevar un animal. Instinctul de conservare este mai presus de orice instinct, cu exceptia celui matern sau patern. Intr-o lume in care hrana,spatiul si nevoile de baza sunt satisfacute, omul nu ar avea, cel putin teoretic, de ce sa fie rau.

Pentru ca am inceput amintind de copiii, nu pot sa nu ma gandesc si la faptul ca noile generatii de copii parca au ceva special. Si nu este vorba doar de al meu, pentru ca este al meu. Este vorba de majoritatea copilasilor pe care i-am intalnit. Parca nu emana nici macar un dram de rautate, nici macar acea rautate specifica copiiilor atunci cand vine vorba de jucarii sau de jocuri. Am vazut jocuri intre copiii, cu protagonisti care nu erau interesati de cine castiga. Tot ce faceau era sa se distreze, nu conta cine castiga. Dar intotdeauna se gasea unul…ambitios, la care ceilalti copii se uitau intrebator. Sincer, cred ca pur-si-simplu nu intelegeau de ce se supara. Pentru ca ei nu erau asa.

Asa este si atunci cand crestem. Pentru cei care sunt buni, singura sansa pentru a reusi in aceasta societate si pentru, de ce nu, a reusi poate sa schimbe aceasta societate este sa se adune. Sa stea toti la un loc si sa incerce sa il elimine pe cel care este rau. Si sa nu uite, desi buni fiind, ca scopul scuza mijloacele. Mihai Viteazul a folosit mita pentru a ajunge la putere, scopul sau ulterior fiind de a unifica principatele. Felul in care a ajuns sa infaptuiasca un vis al tuturor este, poate, un pic blamabil. Dar scopul….?

 

Diferenta dintre a STA cu copilul si a PETRECE timp cu el

kids play

Aud foarte multi parinti ca stau cu copilul. Vad insa foarte multi copii cum stau pe tableta, laptop sau televizor in tot acest timp.Abia astazi am realizat cu adevarat ca este o diferenta majora intre a STA cu copilul si a PETRECE timp cu el.

Indiferent de varsta, orice copil simte nevoia de a petrece cat mai mult timp cu noi si , in acelasi timp,cu alti copii. Faptul ca eu stau la telefon in timp ce copilul vine fuga sa imi arate ce a facut intr-un joc pe tableta, nu inseamna ca imi petrec timpul cu el. Faptul ca ne jucam amandoi pe tableta, desi nu este cel mai fericit exemplu, inseamna ca ne petrecem timpul impreuna. Daca imi arunc copilul pe scaun,in fata televizorului, si il uit acolo 2 ore pina termin de gatit, sunt mai mult un baby-sitter decat un parinte.Tehnologia ne omoara.

Cand eram copil nu aveam decat o prastie, o minge si pe ceilalti copii. Si cu mingea aia jucam o suta de jocuri. Si ne rugam de parinti sa ne mai lase afara, in ciuda intunericului care se instalase. Si apoi incepeam alte jocuri. La banca. Acolo unde acum se mananca seminte si se sta pe telefon. Acum vad cate doi-trei copii cum se joaca impreuna, fiecare pe tableta lui, acelasi joc. Se intrerup unul pe altul atunci cand trec un nivel si doar pentru cateva minute. Am ramas mut cand am vazut o astfel de imagine. Intr-o incapere cu cativa copii, acolo unde ar fi trebuit sa pice lustra si sa se crape geamurile de zgomot, am vazut ceva ….sinistru: LINISTE. Fiecare in coltul lui, fiecare pe dispozitivul lui. Si linistea asta a tinut pret de zeci de minute.

Avem o problema. Nu ne mai atingem, nu ne mai uitam in ochii oamenilor, nu mai construim niste oameni din copiii nostri. Construim niste masini fara sa ne dam seama. Construim niste sociopati. Viitorii sociopati. Asa cum exista “Generatia care a picat BAC-ul”, asa va exista “Generatia care si-a pierdut copilaria pe tableta”. Si ne vom mira ca nu stiu sa dea cu piciorul intr-o minge, ca nu vor stii cum sa abordeze o persoana de sex opus sau ca nu ne mai baga in seama. Vor creste si vor avea acelasi comportament vis-a-vis de noi. Ne vor vizita la fel de des precum i-am bagat in seama sau precum ne-am jucat cu ei atunci cand erau copii. Ne vor oferi aceeasi atentie pe care le-am oferit-o noi cand alergau cu un desen in birou. Ne vor arunca in fata unui televizor si ne vor uita cu anii pana cand…. Pina cand vor avea copii la randul lor.