Tu sa fii Van Damme sau Vin Diesel, nu iti vine sa te intrebi “Pentru asta m-am riscat eu tot filmul?”

movie

Scriam in urma cu ceva timp despre cel mai tampit stereotip pe care il poti intalni in filmele americane, cel in care politia este extrem de atenta cu cel pe care tocmai l-au arestat. Cum ii pun parinteste mana pe cap si au grija sa nu se loveasca atunci cand intra in masina ma termina de fiecare data. Adica, wtf, ala a omorat un om si tu iti faci griji ca ii provoci un cucui?

Si tot enervandu-ma pe faza asta, au inceput sa imi vina si altele in minte. Care mai de care mai enervante. In primul rand, fiind fan al filmelor sf, ma apuca toate…..motivele sa sparg plasma atunci cand vad cum extraterestrii vin cu jdemii de nave, dar ei totusi vin in pace. Si ulterior, asa cum era de asteptat, incep sa ne decimeze. Mai, dar chiar nu ati invatat din filmele precedente? Tot mai inghititi galusca asta? Si dupa ce ne alearga tot filmul si vedem cum suntem niste insecte pe langa ei, din punct de vedere tehnologic, in final descopera unul cu ochelari (mereu are ochelari) cum extraterestrii sunt alergici la sucul de lamaie, laptele de capra,crema de vanilie sau mai stiu eu ce substanta banala. Si, in final, aproape ca ii exterminam noi pe extraterestrii.

Cel mai enervant cliseu din productiile hollywodiene trebuie, cu siguranta, sa fie dragostea. Sunt scoase pe banda rulanta filme despre dragoste, incat nici nu e nevoie de partener de viata. Deschizi televizorul si traiesti toate starile posibile. Dragostea, un sentiment frumos in esenta, ajunge sa fie prezentat in orice film si sa fie cel putin unul dintre lucurile pozitive care i se intampla eroului. Ok. Ca ma uit la un film romance pot sa inteleg siropul. Dar daca ma uit la “Need for speed” sau “Karate Kid” de ce trebuie sa imi mai bagi si ceva siropos? Ca sa puna mana si eroul principal si abia la final pe o femeie, trebuie sa isi riste viata in zeci de depasiri si la viteze ametitoare sau sa o incaseze pe banda rulanta aproape tot filmul? Si nici macar nu este cea mai buna din film. Este una normala, cu mult sub ale rivalilor! Mai, tu sa fii Van Damme sau Vin Diesel, nu iti vine sa te intrebi “Pentru asta m-am riscat eu tot filmul?”

Si, in final, partea care mie imi place in mod deosebit. Partea cu socrul care nu te intelege. Daca ai parte de sirop si dulceata, imposibil sa nu ai parte, cel putin in prima parte a filmlui, de intalnirea dintre alesul printesei si socrul acestuia. Rar am vazut doi sa se inteleaga. Credeam ca e doar o problema intre nora si soacra, dar se pare ca si noi barbatii avem probleme.

Watch your head!

movie

Pentru a stabili din capul locului trebuie sa se stie ca sunt un devorator de filme,de orice fel. Fiecarui film ii acord zece minute sa ma captiveze. Daca nu a reusit in primele zece minute, probabilitatea sa imi placa este mica. Motiv pentru care ma uit la altul, daca se poate.

Si dintre toate filmele, sunt pentru productiile hollywoodiene sau pentru cele autohtone. Nu ma dau in vant dupa fracezi,suedezi,rusi sau indieni. Pur si simplu creierul meu refuza sa asocieze un film cu o alta limba decat engleza-americana. Pentru a fi clar, nu ma intereseaza din ce tara provine productia, ci doar ce limba se vorbeste.

Acestea fiind spuse trecem la doua faze complet idioate din filmele “americane” si ambele au in rolul principal Politia. Prima care imi produce o senzatie extrem de anormala este atunci cand tocmai ce au arestat un suspect si il conduc pe locul din spate al masinii de politie. Felul in care protejeaza ei infractorul, cum ii pun mana parinteste pe cap pentru a nu se lovi de pragul masinii si cum rostesc acel “Watch your head!”, pentru mine este prea mult. Adica…ala tocmai ce a omorat un om si pe tine te mai preocupa daca se loveste la cap? Au oare target sa ii duca la sectie cat mai multumiti posibil? Sau a uitat infractorul, dintr-o data, sa mai intre in masina? WTF?

Si a doua faza pe care o regasim in fiecare film de la Hollywood se petrece cu putin timp inainte de cea prezentata anterior. Atunci cand ofiterul alearga infractorul circa un sfert din film si , dupa ce il prinde, ii citeste drepturile. Si incepe cu “Ai dreptul sa nu spui nimic!”. Imi imaginez varianta romeasca a acestei urmariri si cum i s-ar citi drepturile. La noi ar incepe politistul cu “De ce mortii ma-tii ai fugit ma? Huh?” Si jap-jap. Si cred in mod sincer ca varianta romaneasca ar fi mai eficienta. Mai are importanta ca ii citeste niste drepturi, care traduse altfel ar suna la modul “Prietene, in acest moment, dupa cat te-am alergat…s-au cam dus dracu drepturile tale. Si daca nu ma filmau astia iti dadeam si cateva capace!”. Deci, care mai este rostul acelui “ai dreptul la….nimic”?

Mai in gluma, mai in serios, aici este diferenta mare intre felul in care sunt educati americanii si felul in care suntem educati noi. Practic, in majoritatea filmelor americane, politistii nu comit abuzuri si sunt al dracu de atletici. Si daca se gaseste unul care sa incerce ceva necurat, imediat il toarna partenerul. Dar nu inainte sa incerce sa il aduca pe calea dreapta. Singurul defect, poate chiar stereotip, este ca sunt mari amatori de gogosi.

Cultura populara este eficienta…insa din pacate doar in SUA.