Dovada ca de Craciun se intampla miracole: Gigi Becali nu mai zbiara!

inchisoare

Scriam despre Becali acum doua iesiri din inchisoare si am facut-o destul de acid si acuzator. Recitind insemnarea de aici mi-am dat seama de un aspect foarte important despre inchisoare. Daca pina de curand am sustinut ca inchisoarea este strict pentru pedeapsa si nu pentru reeducare, la ultima iesire a lui Gigi Becali de la Mititica mi-am dat seama ca am gresit.

Becali sustinea, sus-si-tare, ca lui nu ii este frica decat de Dumnezeu. Iata ca ii este frica si de…”sefii inchisorii”. Daca omul mai vrea permisie trebuie sa invete sa isi tina gura. Daca ei au reusit sa ii inchida gura, fie macar si pentru cinci zile cat este Becali liber de sarbatori, tot respectul pentru conducatorii respectivi. Dovada ca de Craciun se intampla miracole: Gigi Becali nu mai zbiara!

Sunt in continuare acid pentru ca nu pot sa uit, fie probabil nu doresc sa o fac, cum acest milionar,patron,latifundiar, a jignit, a instigat, a aruncat cu noroi, ne-a intoxicat cu prezenta ori de cate ori a avut ocazia. Faptul ca acum tace indreapta foarte putin comportamentul avut in trecut.  Imi place maxim cum tot s-au gasit cativa ziaristi care sa il caute pe nea Gigi in speranta de un senzational micut. Si l-au cautat prin frig,lapovita si ninsoare. Si iarasi dovada ca de Craciun se intampla miracole: nu l-au putut gasi! Dar totusi au inghetat. Dragi gazetari, sunteti exact ca acei „prieteni” care vin cu punga de pastile cadou pentru varu` aflat la dezintoxicare. Nu vreti sa ii dati pace si basta.

Fast forward: Ziua in care Becali a iesit din puscarie

In urma cu ceva ani, Gigi Becali impreuna cu Borcea se faleau ca daca nu ar fi ei doi nu ar mai avea ce sa scrie presa.
Si oamenii s-ar plictisi in casa si ar fi nevoiti sa faca miscare sau, mai rau, sa se duca la munca.

Ei bine,iata ca se fac mai bine de doi ani de cand nu il mai vedem pe Gigi pe la televizor si nu a murit nimeni. Sunt curios cat le va lua ziaristilor de „top”, in lipsa de idei, sa inceapa sa il caute pe nea Gigi atunci cand va fi liber. Asa cum l-au cautat si pe Giovani, chiar si dupa ce le-a scuipat un coleg de breasla. In mod categoric prima stire, chiar si la trusturile care se respecta, va fi cu Gigi iesind din puscarie, un interviu de atmosfera la cateva zile cu el in sanul familiei si , de ce nu, cu Becali in mijlocul unei gloate care il astepta ca pe paine calda.

Nu va lasati inselati. Nu ii va lua mult pina va relua vechile obiceiuri, sa invadeze posturile TV si sa desfiinteze vreun jucator care nu e pe placul lui. Macar nu a pocnit un suporter si nici nu a scuipat vreun jurnalist. Dar el are ceva mult mai periculos, fata de alti consateni de puscarie, din lumea fotbalului. Are aspiratii politice, sub impulsul unei … constiinte care chiar crede ca poate sa faca un bine.

Stiu! Imi vor sari cativa in cap spunand ca fac presupuneri si ca ma iau tocmai de Gigi. El , cel care a facut atatea pentru oameni. Care a adus bucurie suporterilor, care a facut case sinistratilor. Da. Si ma voi lua tot timpul de oameni care se folosesc de mizeria in care traim pentru a-si face propaganda. De oameni care arunca la propriu cu bani, asa cum aruncam surprize cand eram copii, intr-un moment de euforie. Nu poti condamna multimea care se calca in picioare pentru un teanc de bancnote azvarlit peste gard. E greu sa mai ai demnitate cand nu ai ce manca. Dar astfel de comportament, precum al lui Gigi, este de condamnat.

Dar pentru ca Gigi este un crestin, o sa incerc sa fiu si eu si sa nu mai scriu nimic despre el pina a doua zi cand va iesi din inchisoare. Si atunci voi face o scrisoare deschisa catre ziaristii nostri, in cazul in care vor alerga din nou dupa el, pentru cate o firimitura de interviu. Sunt curios cati dintre ei vor avea decenta macar sa isi faca „mea culpa”.