Baba care hranea cainii si scuipatul care aproape a atins tinta

inchisoare

Ma uitam zilele trecute la o filmare in care o femeia era atacata de o haita de caini. Intr-un cartier. Nu are vreo importanta foarte mare ce oras, ce cartier, pentru ca toate sunt intesate de caini flamanzi si agresivi. Nu dau neaparat vina pe animale, dar nici nu le voi sustine cauza.

Mi-aduc aminte de o insemnare scrisa prin facultate, anul doi daca nu ma insel, unde dadeam de pereti cu toate babele care hraneau cainii prin fata blocului. Mi-aduc aminte ca m-am luat chiar de vreo doua ce aciuasera ditamai herghelia la scara blocului in care locuiam. Si ce blesteme,imprecatii si vorbe mi-am luat, vai de urechile mele. Parca eu eram cainele. Si intrebam atunci aceleasi babe usor iesite de pe ax daca dau, de obicei, de pomana unui tigan pe care il vad pe strada? La fel de jegarit, la fel de flamand si la fel de agresiv atunci cand este in haita. Un raspuns sec si un scuipat care aproape ca si-a atins tinta si puteti sa va faceti o idee despre ce babe vorbim.

Vorbim de niste persoane lasate singure-cuc, cu copiii care mai de care mai departe de ele, fara sot. Dar nu neaparat vaduve. Ci doar parasite. Pentru ca oamenii, inteligenti se pare, si-au dat seama ca nu au de ce sa stea langa niste cauze pierdute. Si da, vorbesc in cunostinta de cauza, pentru ca cele doua babe erau exact in aceasta situatie. Dar nu inseamna ca toate sunt asa. Ci doar majoritatea dintre ele. Si acele persoane cauta compania unor…vietati. Si pentru ca oamenii nu prea le mai agreeaza prin preajma, singurii care le mai tolereaza si dau din coada sunt cainii.

Imi vor sari in cap acum oamenii, reprosandu-mi ca si eu voi ajunge batran. Si poate chiar singur-cuc. Da. Poate asa o sa fie. Si mai mult ca sigur imi voi lua un caine, daca se intampla asa. Dar il voi lua cu mine in casa, la azil sau pe strada, daca acolo am ajuns. Dar va fi cainele meu, caine de care voi avea grija si pentru care voi fi responsabil. Nu voi strange cainii pe langa mine asa cum strangea Cozma minerii. Nu voi cauta sa imi rascumpar pacatele tineretii hranind la batranete niste animale care nu au avut noroc.

Si imi vor sari in cap inclusiv iubitorii de animale si sau se vor uita intrebator “Doar nu vrei sa ii omori? Sunt niste suflete.” Iubesc animalele poate la fel de mult ca si voi cei care sustineti cauza cainilor comunitari. Dar pina la un punct. Pina cand cainii isi fac haite si copiii sunt sfasiati. Atunci eu vin cu propuneri radicale, iar daca voi aveti propuneri mai putin criminale, sunteti invitatii mei sa le sustineti. In lipsa altor idei, singura idee este si cea mai buna. In lipsa initiativei iubitorilor de animale, ramane initiativa hingherilor.

Una peste alta, nu ma apuc sa dau cu masina peste comunitari sau sa le pun otrava in mancare. Dar voi sustine, de fiecare data cand vad oameni atacati, cauza oamenilor si nu a animalelor. Mi se pare un paradox sa hranesti o turma de caini in fata blocului dar tu sa nu ai nici macar o pisica in casa. La fel cum gasesc paradoxal felul in care strainii ne acuza ca incalcam drepturile minoritatilor si ca suntem rasisti dar ei ne trimit tiganii inapoi in tara cu primul avion. Si cu o prima de instalare daca se intorc in liniste.

PS: Mai jos filmarea cu pricina. Probabil destul de veche dar, totusi, noua pentru mine. Poate ca ar fi bine, asa cum politia arata vitezomanilor filmari cu accidente tragice, sa arate si babelor care ii hranesc astfel de imagini.