PONTA SIE-si cauta scuze?

Victor-Ponta

Ponta nu va iesi din cursa, doar va pierde cateva procente din electorat. De fapt, nici Basescu nu cred ca a urmarit sa il scoata din cursa ci doar sa il discrediteze. Din nou. Tinand cont de cele petrecute, astept momentul in care vor aparea informatii despre Iohannis. Pentru ca vor aparea. Pentru ca m-am inselat asupra ofiterului sub acoperire, ma voi abtine a face speculatii asupra informatiilor care vor aparea.

Cert este ca prin aceasta manevra a reusit sa discrediteze total sau partial doi oameni: Ponta si Melescanu. Asta pentru cei care considerau ca Melescanu, prin functia pe care a detinut-o, are sanse mari la Presedintie. Daca am fi in SUA, atunci seful CIA ar avea toate sansele sa ajunga Mr. President. Dar nu si aici. Aici are toate sansele, odata ce a parasit postul, sa ajunga destul de rau.

Asadar, se pare ca de toti vom auzi cate ceva. Sau cel putin de toti cei care conteaza in cursa. Stiu ca multi s-ar bucura sa apara si un “sex tape”, dar nu cu dna Macovei. Nuuuu! Si nici cu ceilalti 12. Sau, mai stiu eu? Poate unii au fetisuri cu DDTV?! Un menage-a-trois poate?

Ce ma derajneaza enorm este ca unii dintre ei par sa nici nu se lupte pentru votul meu.Pentru votul nostru. In afara de Ponta, pe care il vad peste tot si al carui discurs are, cel putin aparent, patos, nu mai vad niciunul. Toti fac campanie cu paharul de sampanie scumpa in mana. Si merg tacticos, atenti, de frica sa nu verse vreo picatura. Se apropie alegerile si nu prea le mai astept. Odata ma uitam cu interes, cu emotie. Acum ma uit, insa doar ca sa stiu.

Ca sa stiu pe cine NU voi vota!

De ce tace Iohannis si de ce „plange” Turcescu?

turcescu

Am zis sa nu treaca necomentata decizia patriotica pe care a luat-o jurnalistul Turcescu. Sau domnul locotenent-colonel Robert Turcescu, fiecare cum vrea sa il catalogheze. Atunci cand am vazut prima oara stirea m-am napustit cu un articol, nepostat insa la momentul respectiv. Si bine am facut sa nu dau crezare primului impuls.

Inainte de a arunca o piatra voi incerca sa atrag atentia asupra unor aspecte pe care multi dintre voi nu stiu daca le-ati observat. Sau poate ca ati observat in prima instanta, doar ca mi-a luat mie ceva mai mult sa inteleg. Inainte de toate nu trebuie sa uitam ca Robert Turcescu nu a dezamagit ca jurnalist. Nu stiu cat de bine si-a facut treaba ca ofiter sub acoperire, ca jurnalist insa, cel putin in ceea ce ma priveste, nu a dezamagit. De cele mai multe ori nu am gasit ceva sa ii reprosez. Si de cele mai multe ori mi s-a parut impartial. Mi s-a parut ca vorbeste si analizeaza pentru noi, pentru cei multi si prosti.

Voi incerca, pe cat posibil, sa nu il laud si sa nu il critic. Voi incerca sa imi explic de ce acum? Si de ce nu acum doua mandate? Sau la ultimele alegeri? Eu stiu ca o curva, atunci cand este curva, prefera sa stea cu capul la cutie. De ce Robert Turcescu, stiindu-se curva sub acoperire, se plimba duminica, pe strada mare, alaturi de alte dudui, respectabile la randul lor? Poate pentru ca a simtit ca nu mai poate gestiona presiunile politicului care, daca nu existau deja, nu ar fi intarziat sa apara. Si poate pentru ca ceea ce i s-a cerut acum a fost prea mult, chiar si pentru el, ditamai locotenent-colonelul. Sunt ironic. Recunosc! Si poate prea acid. Mi-o asum si p-asta. Dar nu sunt atat de naiv.

Cel putin nu atat de naiv incat sa “inghit” scuzele de pe blogul personal si sa ma uit in ochii domnului jurnalist atunci cand spune ca “refuza sa fie o Iuda in fata lui Christos”. Daca domnul Turcescu doreste sa spele macar o parte din pacatele pe care simte ca le are, pentru ca altfel nu si-ar mai fi cerut scuze, atunci trebuia sa mearga cu marturisirile pina la final. Si sa spuna “De ce acum?”. Si sa spuna mai mult decat a facut-o in cele nici zece randuri. Sa ajute cu adevarat la o recladire curata. De la capat.

Pentru ca nu este singur. Si nici singurul. Si pentru ca imixtiunea politica l-a atins, iata, si pe el. Si se pare ca l-a atins tocmai in…bila neagra. De fapt, i-a cam spart-o chiar. Sincer sa fiu, nu stiu daca mai putem vorbi de Robert Turcescu ca ziarist. Si nu stiu daca acele emisiuni “de manual” mai au vreo insemnatate in ochii oamenilor. In ochii mei va ramane de aici incolo cu o mare bila neagra. Si sparta!

Si in toata aceasta tevatura nu pot sa nu ma intreb de ce campania lui Iohannis seamana mai mult cu un mars al tacerii? De ce avem parte de o campanie “pe sustache” din partea principalului contracanditat al lui Ponta? Chiar nu mai suntem demni,ca natiune, nici macar de circul politic? Sau pur si simplu asistam la o actiune nedemna a unui om demn, care nu doreste sa fie un invins si sa fie vazut asa cum a fost perceput Geoana atunci cand celebra victoria in minutul 89?

In concluzie, inainte de a-l judeca sau martiriza pe domnul Robert Turcescu, ganditi-va la motivele pe care le-a avut acesta. Puteti sa il acuzati pe Turcescu de orice, dar nu de prostie. Si puneti in paralel, atunci cand analizati ultimele actiuni politice din teren, inclusiv faptul ca seful SIE si-a dat demisia. Faptul ca va candida nici nu ne mai lasa practic sa gandim ca motivele poate au fost altele decat o simpla candidatura. Pentru ca daca demisia nu ar fi fost insotita de candidatura, atunci oamenii poate ca si-ar fi pus intrebari daca nu cumva, cineva, incearca sa puna saua sus pe SIE. Si daca am avea o tara normala, dupa principiile mele cel putin, postul ar trebui sa ramana vacant pina dupa alegeri. Pentru ca oricarui OM va ajunge acolo este imposibil sa nu fie….tangibil.

Daca Romania va participa la un razboi, i-as vrea pe toti acei ofiteri sub acoperire, pe front, in prima linie. Doar asa isi pot face datoria. Si nu prin propaganda menita sa trimita tineri fara bacalaureat in razboiul altora. Nu instig, ci doar atrag atentia ca respectivii „colaboratori” sunt oarecum rezervisti si ,cel putin teoretic, apti si pregatiti de lupta.